Tulburari respiratorii ale nou-nascutului (hipoxia si asfixia)

Se caracterizeaza prin absenta respiratiei dar mentinerea activitatii cardiace. Cauzele acestei tulburari pot fi fetale, maternale si placentare.

Cauzele fetale sunt reprezentate de tulburarea transportului de oxigen si nevoile crescute de oxigen. Cauzele maternale se refera la aportul insuficient de oxigen, la oxigenarea nesatisfacatoare a sangelui sau la deficitul transportului de oxigen la placenta. Cauzele placentare sunt reprezentate prin rezistenta vasculara crescuta sau dezlipirea prematura a placentei.

Asfixia postpartum se datoreste dezlipirii rapide a placentei precum si drumului lung pe care-1 parcurge fetus. Asfixia se poate produce in cazul in care acestea nu au fost rupte la timp. In sfarsit, diferitele grade de compresiune a cordonului ombilical sau ruperea prematura a acestuia se pot solda cu diferite grade de asfixie.

Simptomatologia difera in functie de momentul producerii asfixiei. In cazul asfixiei intrauterine se constata tahicardie, contracturi ale musculaturii, iar acumularea de C02 va determina hiperexcitabilitatea vagului si ca urmare aritmie si bradicardie. Asfixia extrauterina se manifesta clinic prin apnee, imobilitate, prezenta reflexului pupilar si a batailor cordului. In cazul in care blocarea cailor respiratorii este severa, se produce hipoxie grava, vasodilatatie periferica ce determina culoarea mucoaselor cianotica si accelerarea cordului, fenomen cunoscut sub denumirea de asfixie periferica (asfixia livida). Alteori insa, hipoxia produce vasodilatatie centrala insotita de vaso-constrictie periferica, hemoragie si edem cerebral. In aceste conditii dispar reflexele, cordul devine aritmic si slab. Aceasta asfixie centrala nu permite, de cele mai multe ori, supravietuirea fetusului (asfixia palida).

Diagnosticul se precizeaza pe baza simptomatologiei: contracturi musculare dezordonate ale fetusului, eliminarea de meconiu (in lichidul amniotic) in cazul asfixiei intrauterine si apnee, imobilitate, si prezenta activitatii cardiace in cazul asfixiei extrauterine.

Prognosticul este grav in asfixia extrauterina centrala si rezervat in cea intrauterina si extrauterina periferica.

Tratamentul se aplica in functie de felul asfixiei. In cazul asfixiei intrauterine se recomanda extragerea imediata a fetusului si stimularea miscarilor respiratorii cu deblocarea cailor aerofore.

Asfixia extrauterina reclama in primul rand degajarea arborelui respirator, prin asezarea fetusului cu capul in jos in vederea eliminarii lichidelor, declansarea primei respiratii prin excitarea mucoasei pituitare sau provocarea reflexului de tuse, frictiuni corporale in vederea imbunatatirii circuatiei periferice. Se poate aplica de asemenea respiratia artificiala, precum si un tratament medicamentos cu tonice cardiorespiratorii: cafeina, adrenalins, lobelina.

Tulburarile circulatorii ale nou-nascutului (hemoragia ombilicala, persistenta orificiului Botallo, persistenta canalului arterial)

Hemoragia ombilicala

Ruperea cordonului ombilical in timpul nasterii normale sau a extragerea fetusului se soldeaza cu o hemoragie arteriala si venoasa. Aceasta hemoragie este de scurta durata si se opreste in cazul parturitiei normale. Mentinerea hemoragiei se poate datora unor tulburari de hemodinamica sau a sectionarii cordonului ombilical fara ligatura.

Prognosticul este favorabil in hemoragiile mici si rezervat in cele indelungate si abundente.
Tratamentul se aplica imediat dupa diagnosticarea hemoragiei. Se efectueaza hemostaza prin ligatura la 10 cm de inelul ombilical. Se utilizeaza fir neresorbabil imbibat in tinctura de iod. In cazul unor hemoragii masive se face transfuzie si se inoculeaza. inlocuitorii de plasma.

Persistenta canalului arterial

Anomalia este insotita de hipoxie si de insuficienta pulmonara. Tahipneea compensatorie nu reuseste satisfacerea nevoilor de oxigen, iar fetusul nu poate fi salvat.

Persistenta deschiderii interatriale botallo

Anomalia se manifesta prin persistenta orificiului Botallo. Ca urmare a acestei comunicari interatriale, sangele venos se amesteca cu cel arterial. Clinic se remarca fenomene de hiopoxie, mai evidente in momentul unui efort. Mucoasele devin cianotice, iar nou-nascutul nu se mai poate mentine in pozitie patrupedala. Dupa o perioada de repaus, fenomenele dispar si reapar la un nou efort. Prognosticul este defavorabil

Constipatia nou-nascutului

Imposibilitatea eliminarii meconiului se poate datora fie lipsei substantelor evacuante din colostru, fie unei stari de epuizare a fetusului care se manifesta prin scaderea peristaltismului intestinal.

Clinic se constata fenomene de colica, tenesme, incercari de defecare, pentru ca dupa 2—24 de ore sa se produca resorbtia masiva de enterotoxine si moartea nou-nascutului.

Diagnosticul nu comporta greutate, atitudinea nou-nascutului si incercarile de defecare fiind edificatoare. Tuseul rectal pune in evidenta existenta unui dop de consistenta crescuta si aderent.

Prognosticul este favorabil daca diagnosticul este precoce.

Tratamentul urmareste eliminarea meconiului si reluarea tranzitului intestinal. In acest scop se va incerca extragerea prin tuseu rectal sau cu o ansa, dupa o prealabila clisma cu apa saponata sau cu mucilagiu de in. Se vor evita purgativele drastice.