Mamici … vreau sa va impartasesc ceva din viata mea...

Sunt o mama de aproape 26 de ani. Am doi copii… fetita si baiat. La prima sarcina, acum sase ani, am avut ceva probleme si anume gaura in placenta destul de marisoara. Am avut tratamente fel de fel, plus repaus. Fetita mea, ca ea este mai mare - s-a nascut de 4 kg jumatate. La echograf doctorita mea mi-a spus ca este foarte mare si mi-a analizat colul uterin si bazinul si mi-a spus clar ca voi face cezariana. Asa a fost.

Cand mi-a venit sorocul am stat in travaliu 18 ore cu speranta sa nasc natural; eu asa am vrut, dar pana la urma nu am scapat de operatie. Dupa 3 ani si 3 luni am ramas insarcinata cu baiatul … fericire mare pe capul meu, dar in curand aveam sa aflu ca am iminenta de avort… si asta din cauza celeilalte operatii si din nou copilul avea peste greutatea normala plus foarte mult lichid. Sarcina la fel cu mult tratament am terminat-o… insa de data asta la 8 luni… a trebuit operatie urgenta fiindca uterul meu nu mai tinea copilul … si in orice moment se putea intampla o tragedie.

Inaintea operatiei doctorita mea mi-a explicat anumite riscuri ale operatiei de atunci si anumite riscuri ale unei viitoare sarcini. Asa ca mi-a spus ca ar fi bine sa imi leg trompele uterine. Eu atunci deja eram stresata, panicata si satula de durere si medicamente am fost de accord. La operatie a decis sa mile taie definitiv pentru ca la 8 luni baiatul meu deja cantarea aproape 4 kg… deci intr-o luna mai avea mult de luat in greutate.

Acum dupa doi ani … cand vad o graviduta parca ceva se misca in sufletul meu… uuneori ma gandesc ca am facut un mare pacat… dar stiu ce riscuri as fi avut daca mai ramaneam gravida. As vrea sa fi nascut natural sa am macar 3 copii. Eu iubesc nespus copiii si pe lumea asta doar pentru ei traiesc si lupt.

Nu s-au produs mari schimbari hormonale; am auzit fel si fel de comentarii… uneori regret alteori nu… mereu ma gandesc cum ar fi aratat al treilea copil… ce ar fi fost.

Poate cineva dintre voi este in situatie ca a mea, poate va citi ce am scris si va face un articol aici. Nu am cu cine sa vorbesc despre asta; pentru mine e subiect dificil pentru ca multi nu inteleg ce am simtit eu atunci cand doctorita mi-a explicat riscurile… altii cred altceva si judeca.

Viata sexuala cu sotul este ok… inainte ne protejam doar cu prezervativ caci eu nu am luat niciodata anticonceptionale si tot ma temeam si aveam asa o frica mereu … acum este altfel… parca sunt mai tandra, - mi-a spus sotul - ... as vrea sa vorbesc cu o mamica sau sa citesc un articol asemanator.

De anticonceptionale mereu am fugit ca mi se parea un mod dur de a te proteja... mi se parea ca iti droghezi corpul sa nu reactioneze pentru fecundatie… de asta am ales sa imi ligaturez trompele uterine, caci toate celelalte variante le-am cercetat si nu mi-a convenit… plus ca stiu multe fete cu probleme in urma multor chestii pentru a se proteja.

Cam asta este articolul meu… va sfatuiesc sa faceti ce credeti voi ca este cel mai bine dar si tine-ti cont de doctor. Nu luati pilule dupa prietene surori… luati doar ce va recomanda ginecologul. Si pt a face un copil cat mai reusit.. adica sanatos nu uitati sa renuntati la vicii… si un regim sanatos pentru ambii parteneri macar 3 luni inainte, face foarte mult. Si contolul la doctor conteaza mult, sa fii ok sa nu ai vreo infectie jos… sa nu tratezi pe sarcina, iarasi la sange sa faceti analize inainte dea face un copil caci daca este vreo problema veti putea remedia dinainte… timp de 9 luni corpul are transformari radicale.. si are nevoie de o baza solida.

Va doresc multa sanatate si cine are in plan copii… Doamne, ajuta!