Dragile mele mamici, mi-a propus sa va povestesc primul an din viata bebelusului meu, primul meu an ca mamica!

Prima mea zi ca mamica a debutat cu internarea, repetarea analizelor, pregatirea pentru operatia de cezariana, efectuarea cezarienei si in sfarsit implinirea unei mari dorinte… imbratisarea fetitei mele atat de micuta si firava… ma simteam in sfarsit fericita, dar si epuizata de toate cele intamplate!

Prima luna din viata mea si a copilasului meu a fost cea mai obositoare si mai grea, dar in acelasi timp si foarte frumoasa!

A fost o acomodare bilaterala, o perioada plina de emotii constructive, de zile si nopti nedormite, dar si cu sentimente de bucurie nemarginita ca am o fetita sanatoasa!

Din motive ce nu tin de sanatatea copilului, ci pur si simplu pentru ca toata lumea imi spunea ca dupa botez se linisteste, am botezat fetita la 3 saptamani de cand s-a nascut.

Imediat am facut prima vizita la oftalmolog cu fetita pentru ca avea problem cu un ochisor care ii lacrima mereu! Mi s-a explicat ca are un canal infundat si ca are trebui sa se resolve problema daca ii fac putin masaj si am mare grija la igiena oculara (am cumparat servetele umede speciale pentru ochi). Intr-adevar, problema s-a rezolvat si nu a fost nevoie de interventie pentru desfundarea canalului lacrimal.

Am trecut cu mari emotii peste cele doua vaccinuri de la o luna si 3 luni… a fos un mare stres pentru mine… am sperat sa nu aiba reactii adeverse si cu ajutorul lui Dumnezeu totul a fost bine.

In loc de linistea mult visata de dupa botez au inceput “dragalasii“ de colici care au tinut pana la 3 luni si jumatate! Datorita colicilor fetita era extreme de agitata, plangea mult, nu dormea si indiferent de ce ii dadeam pentru colici se calma pentru scurta perioada de timp.

Am sarbatorit primul Craciun ca o familie adevarata, doi parinti fericiti si un bebelus minunat!

Cum bucuria este de scurta durata sotul a luat o viroza si a reusit sa ne-o transmita si noua.

Au inceput zile si nopti cu febra, tuse, plans, agitatie, voma … Medicul ne-a recomandat antibiotic, siropel pentru tuse si ceiut. In cateva zile si-a revenit … asta se intampla pe la 5 luni.

Pe la 6 luni am inceput diversificarea… noi griji si emotii! Ne-am luptat si cu constipatia … am incercat sa reparam problema cu pere si prune rase … au avut intr-adevar effect ! In fiecare zi ii dadeam cate un pic de suc de mar proaspat stors pentru a o ajuta la digestie !

Am inceput cu supe strecurate, ceaiuri, suc facut in casa si am continuat cu piure, carnita de pui si mai tarziu cu retete tot mai complexe.

Un nou stres … vaccinul de la 6 luni… un pic dureros, dar totul ok!

Tot cam in aceeasi perioada a gangurit pentru prima data ma-ma-ma-ma… ce poate fi mai emotionant decat sa auzi cum gangureste puiul tau?

Pe la 7 luni si jumatate au inceput eruptiile dentare… off … o noua perioada de nesomn, plans si chiar lipsa poftei de mancare.

Pe la 8 luni am pus pentru prima data copilul in premergator pentru cateva minute… o mare distractie pentru ea, o noua grija pentru mine.

Mai tarziu am vazut ca e dornica sa mearga in picioare asa ca am ajutat-o tinand-o de manute pentru putin timp ca sa se obisnuiasca, crescand treptat timpul !

Incet, incet, a reusit sa se deplaseze singurica tinandu- se de pat, de mobile si de pereti…. ce poate sa iti aduca mai multe bucurie decat sa vezi ca puiul tau devine independent si incepe sa se descurce singurel?

Am facut vaccinul la un an… un pic mai dureros si chinuitor pentru ca se face si in mana si in picior… a facut putina febra, dar in rest totul bine… cam acestea au fost cele mai importante momente din primul an de viata al fetitei mele.

Consider ca viata de familie este clar imbunatatita si imbogatita o data cu apritia unui copil.

Un copil e cel mai mare dar de la Dumnezeu … bucurati-va de fiecare clipa pentru ca sunt momente cu care nu va veti mai intalni …. sunt momente unice !