Mamici...cate dintre voi aveti incredere in medicul de familie? De cate ori ati respectat tratamnetul de la el? De cate ori dupa ce ati fost la el la control ati cerut si o a doua parere la un alt medic? De cate ori nu ati dat spaga ca sa va bage in fata? De cate ori nu a-ti dat ceva..o atentie asistentei sa va faca programare mai repede? Nici nu mai stiu cate pachete i-am dus medicului de familie, bani dati degeaba iar el ce a facut? A pus un diagnostic complet fals..iar acest diagnostic a distrus o familie..linistea unui copil, sperantele si visele unui copil de 8 ani. Ce ar merita un astfel de om? Puscaria este mult prea putin pentru fapta sa. Daca asistenata stia..tot nu reusesc sa inteleg de ce nu a spus nimic? De ce nu a anuntat ca micuta mea este foarte vie si palpabila. Nu e o stafie care se vede doar noaptea. Din pacate a sosit si al doilea proces. Inca o zi de durere si chin.Trebuia din nou sa fiu in aceesi incapere cu acel..om. Nu merita acest cuvant..om. Un om nu ar face asa ceva. In orice om cat de rau este...undeva in adancul inimii exista totusi si o farama de bunatate. Dar la el nu! Era complet rece. Privirea lui devenise o privire dura si rece.

Cand te uitai la el..simteai cum iti ingheata sangele in vene. In cateva zile se schimbase enorm. Aflase ca baietelul lui din prima casatorie este foarte bolnav. In sinea mea ma bucuram..dar in inima mea imi parea rau. Ma gandeam ca blestemele mele il ajunsera. Doamne iarta-ma...dar zile..saptamani..la rand l-am bletemat pentru ceea ce facuse. Stiam ca se va face dreptate intr-o zi..ca se va face dreptate intr-un anumit fel. A fost chemat din nou ca martor. Acum era calm dar in acealsi timp serios si rece. Intrebat de judecatoare care au fost motivele pntru care a facut asa ceva el a raspuns ca avea nevoie de un loc pentru soacra lui. Si trebuie sa declari un copil decedat pentru o fisa medicala..pentru un loc liber pe lista medicului de familie? Ce minte bolnava poate face asa ceva? Acest proces a ajuns faimos in ziare, la tv..peste tot lumea vorbea...comenta. Era foarte deranjant pentru noi, pentru Ioana.

Ca sa scapam un pic de agitatia de acolo am hotarat sa mergem cateva zile la tatal ei in strainatate. Dar vechea problema..nu puteam merge cu ea. Inca era declarata decedata.Trebuia sa asteptam hotararea judecatoreasca sa putem anula acel certificat de deces. Iar acest lucru putea dura..dar avocatul nostru obtinuse un ordin judecatoresc urgent sa anulam certificatul iar in acteva zile am plecat din tara. Am sarbatorit amandoua..ca fetele..cu suc si multe prajituri. Era din nou in viata..in randul lumii..exista din nou. Ajunse la fratele meu..s-a dat o mica petrecere pentru ea. Din pacate cumnata mea nu a putut fi prezenta..inca era in spital. Inca nu avea voie sa paraseasca spitalul.Toti am fost de acord ca micuta sa nu stie despre situatia memei ei. Cand se va simti mai bine si in stare..va vrea ea sa-i spuna personal. Sa aiba o discutie ca intre fete..ca intre mama si fiica. Desigur ca Ioana a intrebat de mama ei..iar fratele meu ia zis ca este plecata in deplasare in interes de serviciu. A crezut! Foarte bine! Este mai bine sa stie acest lucru..!Asta a fost decizia mamei ei si am fost de acord sa o respectam. Se apropia al treilea proces..dar am hotarat ca Ioana sa mai ramana un pic la tatal ei. Nu se mai putea sa fie expusa unui nou proces. Totusi era un copil si trebuia protejat.