Seria de procese incepuse. Nu stiam sigur cate vor fi..dar precis vor urma multe procese stresante si dureroase. Sa stau in acelasi loc cu omul care mi-a distrus linistea familei era ceva de neconceput. Cum putea sa stea linistit pe scaun si sa zambeasca? Cum putuse sa faca asa ceva unui biet copil de 8 ani? De cand aflasem de la el ca micuta mea nepotica este bolnava...nu am mai avut liniste..dar nici parintii ei care inca sunt la mii de km distanta. Este vorba despre viata unui om, de viata unui copil..nu il consideri tu decedat cand vrei? Ca asa consideri tu? Totusi nu-mi pot da seama cum a reusit sa scoata certificatul de deces fara semnatura unui tuture. Cand a fost intrebat acest lucru la tribunal raspunsul sau a fost cat se poate de simplu. Este medic si poate sa faca orice. Daca vrea te lasa in viata, daca nu...pentru el devii decedat. Cand spunea aceste cuvinte avea un zambet satisafactor pe fata. Parca era invitatul de onoare la o premiera. Medicul care avusese grija de micuta mea la clinica venise ca martor. De fapt, toata speranta mea era in el sa spuna adevarul despre tot ce se intamplase si despre toate analizele. Si toate impiedimentele pe care le-am avut din cauza unui om care si-a batut joc de noi, de familia mea.

Medicul de la clinica a explicat intregul proces prin care trecuse micuta mea. Intr-adevar ia iesit la analiza o infectie in organism...dar de aici si pana la avea cancer..este o cale extrem de lunga. Toate simptomele ei erau din cauza afectiunii de care suferea, astm bronsic si rinita alergica. Simptomele ei s-au agravat dupa ce stralucitul nostru medic de famile i-a prescris un tratamnet complet gresit. Iar acest lucru ia daunat organismului. Prin cate trecuse nepotica mea doar din cauza lui. Deja se resemnase si ea asupra bolii ei. Deja incepuse sa-si imparta jucariile, hainutele, ca oricum ea nu va mai avea nevoie. Isi dorea ca prietenii ei sa aiba amintiri de la ea. Cate lacrimi varsase micuta mea..pentru ce? Pentru nimic!Dar totul a iesit la iveala, ea si-a revenit si este bine. Dar procesul continua.Au chemat-o si pe asistenta medicului de familie..care intre timp a devenit sotia lui. Intrebata despre aceasta situatie ea a raspuns ca indeplinea ordinele doctorului si atat. Si ca ea stia ca Ioana nu are nimic dar nu a putut sa se bage peste ordinele unui doctor.

Daca era concediata si nu vroia sa-si piarda serviciul. Ce scuza penibila. Daca a stiut de ce nu a spus nimic si ne-a lasat sa ne distrugem? De ce nu a facut nimic? Doar stia perfect prin cate trecusem, prin cate trecuse Ioana. Nu se gandise ca are doar 8 ani iar un copil sa afle la o asemenea varsta ca nu mai are mult de trait este ceva groaznic, greu de descris in cuvinte. In acea zi se terminase primul proces. Urmatorul era la 19 zile distanta. A doua zi trebuia sa ajung cu Ioana la un medic specialist alergolog in legatura cu un tratament pentru afectiunea ei. Dar cand sa o inregistreze..aceeasi problema. Ioana aparea ca persoana decedata si nu putea sa-i prescrie reteta gratuita..asa ca am cumparat cand de fapt ea trebuia sa primeasca medicatia gratuita. Am pastrat bonul de la farmacie pentru proces sa poata vedea judecatoarea ce se intampla din cauza medicului de familie. Oricum era un tratamnet foarte costisitor si nu puteam sa o las pe nepotica mea fara tratamnet. In acea zi am primit si vesti bune. Cumnata mea se simtea bine, dar pericolul inca nu trecuse de tot. Se putea ridica la marginea patului si asta era un semn de la cel de sus. Aflase si ea ca Ioana este bine si acest lucru era un motiv in plus sa lupte sa traiasca.