In urma cu doar sase ani am adus-o pe lume pe micuta mea. Din nefericire am avut nevoie de o cezariana de urgenta. Dupa cateva luni de la cezariana am inceput sa simt un disconfort abdominal foarte deranjant. Intai am mers la medicul de familie pentru o consultatie si un eventual tratament. I-am explicat simptomele si mi-a prescris un tratament pentru arsuri la stomac. Am respectat cu strictete tratamentul puls regimul prescris.

Dupa cateva saptamani simptomele inca persistau. Tineam in continuare regim, renuntasem sa o mai alaptez pe fiica mea din aceasta cauza. Nu stiam daca simptomele mele pot fi transmise prin lapte. Asa ca am hotarat spre binele bebelusului meu sa-i dau in continuare lapte praf. Simptomele incepusera sa ma deranjeze si noaptea iar acest lucru se observa pe parcursul zilei. Eram iritata si obosita mai tot timpul. Am cerut o trimitere de la medicul de familie pentru a consulta un alt medic specialist. Am primit trimiterea si am facut o programare la un specialist. Zis si facut.

Dupa cateva zile m-am prezentat la cabinetul medicului. I-am explicat simptomele si tratamentul luat intre timp.I-am povestit si ce regim tineam. Dupa consultatie mi-a prescris un alt tratament mai puternic decat cel dinainte. Dupa o saptamana am inceput sa simt efectul noului tratamnet. Simptomele se simteau tot mai putin iar eu puteam sa mananc ca o persoana normala. Dar aceasta bucurie nu a tinut prea mult. Asa cum se spune - O minune nu tine mai mult de trei zile. Exact asa sa intamplat si la mine.

Intr-o noapte cand in sfarsit credeam ca voi reusi sa ma odihnesc dupa atatea nopti de chin, simptomele au reaparut. Senzatia de disconfort abdominal, starea de greata, durerea de cap revenise. Nu stiam exact ce se intampla pentru ca respectasem intocmai tratamentul. Mi-am facut un ceai care m-a calmat si am reusit sa adorm cat de cat. Se nimerise sa fie weekend iar cabinele erau inchise. Simptomele au reaparut din nou pe parcursul zilei. Am renuntat sa mai iau pastile crezand ca imi faceau mai rau. Dar nici acest lucru nu a ajutat.

Am hotarat sa merga la spital la urgenta. Simteam ca nu mai ajung. Simteam cum nu mai am putere sa am tin pe picioare. Ma rugam sa ajung macar pana la spital. Ma gandeam la fetita mea ce se va intampla cu ea daca eu voi pati ceva. Am reusit sa ajung la sectia de urgenta. Chiar daca era aglomert nu a mai contat, am intrat sa gasesc un medic care sa ma ajute. In momentul cand am cerut ajutor am lesinat. Dupa cateva minute mi-am revenit. Eram constienta si stiam unde ma aflu. Medicul a intrebat ce sa intamplat. I-am povestit tot. A cerut sa mi se faca o serie de analize, ecografie si o radiografie abdominala. In jumatate de ora au sosit si rezultatele. Medicul de la urgenta a ramas foarte surprins de rezultat.

A intrebat daca medicii la care am fost mi-au recomandat sa fac vreo ecografie sau radiografie. Am zis frumos ca nimeni nu a recomandat sa fac asa ceva. Rezultatele au confirmat ca aveam pietre la fiere si ca trebuia sa fiu operata de urgenta altfel fierea risca sa se sparga si eu sa mor. Cand am auzit acest lucru am semnat imediat ca sunt de acord cu interventia chirurgicala. Intr-o ora deja eram pregatita de opertie si dusa in sala. Dupa vreo 40 de minute mi-am revenit iar medicul a venit la patul meu. Era destul de serios si l-am rugat sa-mi explice cum a decurs operatie.

Cu o seriozitate extrema mi-a explicat ca am scapat printr-o minune. Daca mai stateam in acea zi acasa fierea se spargea iar abdomneul meu risca sa fie infectat si in cateva ore riscam sa mor. Nu exista cuvinte sa multumesc ca am scapat cu bine.