Formarea religioasa este o alegere familiara care, la fel ca si informatiile despre sexualitate, nu trebuie sa fie lasata in mainile strainilor, mai ales in prmii ani de viata a copilului.
Nu trebuie sa fie o alegere de convenineta (pentru a face pe plac rudelor) sau comoda ( ca sa fiu la fel ca toti ceilalti), ci o alegere precisa pe care ne-o asumam cu copiii nostri si fata de ei.
Traind in sanul unui grup religios inseamna sa faci parte din comunitate, a se intalni cu alte persoane si a colabora pe multe planuri. Prin preasma informatiilor, copilul are nevoie sa traiasca propriile experiente religoase, sa resimta ambientul particular al intalnirilor rituale si al locurilor sfinte.

Copilul are nevoie mai mult decat orice de stabilitate si claritate, de adulti care nu se prefac, ci care isi exprima in mod natural fara sa se forteze ideologiilor lor. Putem insufla copilului pe Dumnezeu ca un “inger” care are grija de toata lumea. Copilul, si mai apoi adolescentul, isi poate construi cel mai bine propria libertate interioara si poate chiar sa ramana fidel credintei parintilor lui.

Puteti sa il invatati o mica rugaciune in care sa se roage seara inainte de culcare.
Ca materie scolara, religia isi dovedeste capacitatea transmiterii nu doar a unor informatii, ci a unor valori. Desi religia este o tema controversata si se considera de catre multi parinti ca ora de religie nu ar trebui sa fie o materie obligatorie, cred ca ora de religie ajuta intr-un oarecare fel copilul: sa fie mai bun, altruist, cu cei din jurul sau. Totusi, chiar daca este o materie obligatorie nu este obligatoriu sa asiste copilul la ora de religie daca parintii nu vor acest lucru; se poate face o cerere prin care parintele cere ca copilul lor sa nu faca religia.


Fiinta umana are nevoie de evenimente pe care sa le sarbatoreasca, repetitive, stabilite in timp, legate de simboluri, de manifestari, de gesturi... Este o exigenta care se regaseste in toate epocile si la toate popoarele chiar daca sunt modalitati diferite de exprimare. Adesea amintirile de Paste pregatit de mama, parfumul portocalelor si mirosul ramurilor de brad etc.

Celebrarea sarbatorilor este foarte importanta chiar daca evenimentul este regulat si are reguli stricte. Pentru copii, ceremonialul este indinspensabil: traditiile, ceremoniile, ii confera sifuranta, il protejeaza.

Este bine sa stabiliti care sunt sarbatorile pe care le celebrati si regulile pe care le veti pastra si pentru anii ce vor veni. Sa ne gandim de exemplu la Impodobirea bradului, la ouale de Paste, la o pterecere pentru mama, petreceri familiare si sociale... la un an plin de ocazii de sarbatoare.

Pe langa sarbatorile traditionale si solemne, fiecare familie are sarbatoarea ei, un eveniment special.

Chiar si copilul mic poate sa sarbatoreasca evenimente speciale: prima noapte la bunici singur, prima iesire cu bicicleta, primirea unui animalut etc. Nu ii luati bucuria de a sarbatori.
Parintii trebuie sa se gandeasca bine la lucrul care vor sa il daruiasca copilului pentru a nu-l acoperi de prea multe daruri, dar in acelasi timp sa nu-l dezamageasca.

Bucuria asteptarii Craciunului si a lui Mos Craciun nu trebuie subestimata. Ar fi bine sa il luati cu dumneavoastra pe copil atunci cand cumparati bradul sa il lasati sa va ajute la impodobirea lui. Decorarea cu lumanari, ghirlande, globuri colorate il fascineaza la fel cum ne fascineaza pe noi.

Mos Craciun este asteptat de toti copiii; dar ce facem atunci cand il vad pretutindeni ?!
De la inceputul lunii decembrie, aproape pe fiecare strada gasim cate un asa zis „Mos Craciun”. Se poate intalni peste tot, nu mai este o figura magica care ajungea in casa pe cos. Curiozitatea confruntarilor cu acest personaj nu trebuie oprita si din aceasta cauza este bine sa evitati intalnirile frcvente cu diferiti mosi Craciun.

Sunt traditii frumoase pe care si noi ne amintim cu drag si ne bucuram de fieacare data, asa ca sa incercam sa le oferim si copiilor bucuria aceasta.