Cred ca fiecare parinte ar vrea sa aiba un copil supradotat. Sa fie cel mai bun si sa se poata mandri cu el. Doar ca supradotat nu insemna ca persoana respectiva are o cultura generala mare, ci ca exceleaza intr-un anumit domeniu. Daca trecem putin prin istorie, avem cateva genii pe care sa le amintim: da Vici, Einstein, Edison, Aurel Vlaicu. Cind le spunem numele, ne ducam imediat cu gandul la o anumita stiinta, si nu la cunoastere in general. Si nu ne gandim, spre exemplu, ca Albert Einstein a avut mari probleme in scoala la limba engleza.

Copiii supradotati exceleaza, intr-adevar, intr-un anumit domeniu, dar au mari dizabilitati la altele. Cand privesti din exterior, ti se pare ca asa ceva nu poate fi posibil. Aceste neconcordante tind sa-i transforme in copii neadaptati, care nu sunt apreciati de colegi si chiar de profesori. Pentru ca sunt neintelesi, acesti copii reactioneaza in consecinta, simtindu-se stanjeniti in societate, deprimati sau furiosi, ajungand sa considere ca nu sunt buni de nimic.

Un copil poate fi foarte bun in domeniul artei, dar poate avea o memorie slaba. Poate excela in domeniul lingvistic dar nu si in cel matematic. Se intampla ca un copil supradotat sa fie tratat ca si cum ar fi retardat, deoarece, carentele la alte obiecte decat la cele care exceleaza sunt prea mari. Modul in care societatea priveste acesti copii poate sa infuenteze negativ formarea propriei personalitati. Unii dintre ei se simt nedreptatiti si se arata plini de resentimente, altii pot sa-si piarda respectul de sine, sa dezvolte diferite forme de anxietate, depresie sau atitudini autodenigratoare. Totusi, pe parcursul dezvoltarii, ei devin constienti de propria valoare, invata sa accepte defectele pe care le au si se straduiesc sa reduca efectele negative ale acestora.

Un exemplu perfect pentru asta este cazul unui adolescent care, pe parcursul claselo a Xa, a XIa si a XIIa a luat premiul I la olimpiada de informatica pe tara, avea loc asigurat la o faculate de renume, dar a picat bacul la limba romana. A suferit o depresie ce a durat jumatate an. Cu ajutorul specialistilor, a reusit apoi sa depaseasca situatia de criza si a luat nota de trecere in anul urmator.

Trebuie sa intelegem ca micile genii nu trebuie izolate. Invatamantul romanesc de masa nu incurajeaza, la momentul actual, dezvoltarea acestora. Obiectele sunt obligatorii iar nivelul de cunostinte ce trebuie asimilitat este acelasi pentru toata lumea. Cadrele didactice insa, au inceput sa inteleaga dificultatile cu care se confrunta acesti copii si sa le sprijine dezvoltarea spre domeniul in care exceleaza.

In multe filme, sau chiar in viata reala, am intalnit expresia " tocilarii", care aproape niciodata nu reprezenta copii care invatau "cuvant cu cuvant" din carte, ci pe cei carora le placea sa invete. De multe ori, excluderea acetora din cercurile sociale ii face sa se simta marginalizati, aductndu-i alaturi de copii cu dizabilitati. Este destul de interesant de stiut ca un copil supradotat si un copil cu tulburari de invatare sunt adesea confundati, deoarece descrierea lor se ptriveste in proportie de 80%.

Daca observati ca cel mic are inclinatii spre un anumit domeniu, in detrimentul altora, incercati sa-l intelegeti. Evaluati-i cunostintele cu ajutorul unui profesor si discutati cu profesorii ce predau materiile la care acesta are dificultati. Dirigintele clasei, la cererea dumneavoastra, va expune situatia in consiliul profesorilor, gasind o modalitate de a-i stimula dezvoltarea .

De asemenea, exista o fundatie ce se ocupa de gasirea si sustinerea copiilor supradotati, Fundatia Dan Voiculescu. Luati legatura cu reprezentantii acesteia si, cu siguranta, va vor sprijini.