Micuta mea nu s-a putut stapani sa nu guste si de la gradinita ce gasise in baie. Femeia de serviciu mai avea putin si facea stop cardiac cand o vazuze, mai ales ca era murdara pe la gurita de alb. Pe moment crezuse ca deja ii este rau. Imediat a sosit si educatoarea. A luat-o urgent pe Maia si a dat-o cu apa pe fata sa vada daca nu are ceva urme sau daca nu… doamne fereste… sa nu fi suferit vreo arsura chimica. Dar nu avea nimic!

Doar sa speriat foarte rau si acest lucru o facea sa scoata acele tipete si sunete specifice unui copil cu autism. Se asezase speriata intr-un colt din baie tipand si dandu-si cu pumnisorii ei micuti in cap. Toate aceste manifestatii erau specifice bolii. Dar cine nu stia acest lucru credea ca este posedata. De fapt femeia de serviciu exact asa sa exprimat - “Luati diavolul de aici! Nu vedeti ca e nebuna?'' In acea zi nu am aflat ce spusese, toata lumea a tacut de frica sa nu ajung la directoare. Din cauza ca eram foarte aglomerata la servici, am ajuns peste cteva ore la gradinita. Eram foarte calma. Am ajuns, mi-am luat fetita si am plecat! Acasa mi-a desenat o imagine de care nu stiam exact ce reprezinta. Era o persoana care tipa ! Iar cand se uita la acel desen imediat devenea agitata. Eram suparata ptr ca nu stiam ce este cu acel desen, de ce se schimba automat cand il priveste?

Am sunat la spitalul din Turcia, sa vorbesc cu medicul si sa explic intrega situatie. Si am aflat cauza. Se mai intamplase si altceva la gradinita doar ca nu-mi putea spune. A treia zi am mers la gradinita sa aflu exact ce sa intamplat. Nimeni nu spunea nimic si pana ce nu am amenintat ca sun la televiziune … toti erau muti. O alta educatoare a venit la mine si a zis ca ar vrea sa stam de vorba, dar sa nu spun la nimeni. Am fost de acord doar sa aflu. Acea femeie de serviciu o si lovise pe fetita mea si toti au stiut. Cum sa putut intampla asa ceva? Este un copil cu probleme? Cum se poate ca o persoana straina sa-mi atinga copilul? Dupa cele aflate am sunat o buna prietena care lucrase la un ziar local si i-am spus intreaga poveste. De la ea am aflat ca la acea institutie au mai fost cateva cazuri de agresiune doar ca nimeni nu a luat nici o masura din lipsa de probe.

Am sunat la televiziunea locala si au venit sa ia interviuri la cei aflati acolo. Spre surprinderea mea, acea femeie nu venise la lucru de 2 zile. Deci era vinovata si fugise. Am facut si reclamatie la politie si a fost gasita dupa 4 zile in casa unui frate. Eram mult mai linistita si impacata! Lunile au trecut ci cineva implinea 5 anisori! Nu-mi venea sa cred ca au trecut deja 5 ani si o am langa mine! O iubeam enorm de mult! Era viata mea, sufletul meu, inima mea, soarele meu din fiecare dimineata!

Ca de obicei, dupa aniversarea ei trebuia sa mergem in Turcia. Personalul medical de acolo i-au pregatit cadouri, tort, baloane! Micuta mea era fericita, emotionata, o vedeam zambind! Simteam ca-mi iese inima din piept de atata emotie! Ne-am internat si au programat-o pentru analizele de rutina. Dupa ce au sosit rezultatele laa nalize, medicul venise in salon sa discutam. Era foarte serios si palid la fata. In sinea mea nu vroiam sa ascult ceea ce are de spus. Tin minte si acum ca sa asezat pe marginea patului, mi-a luat mana mea in mana lui si mi-a zis-'' Imi pare extrem de rau, dar plamanii ei sunt afectati. Ii vom face investigatii suplimentare sa aflam gravitatea". Am incercat sa ma ridic de pe pat, dar m-am prabusit. Nu stiu cat timp am foat inconstienta, dar cand mi-am revenit am strigat numele fetei mele.