Incerc sa va vorbesc despre acest subiect deoarece tot vad si prin vecini si pe la televizor tot mai multi copii care se lovesc, care ajung la spital si tot asa mai departe, cu toate ca ar trebui sa fie supravegheati de catre cineva.

Eu sunt de parere mai bine previi decat sa vindeci. Este o vorba pe care am vazut-o o data pe internet si mi-a placut foarte mult; asa ca am adoptat-o imediat.

Eu sunt unul din parintii care intodeauna am fost poate cateodata mult prea grijulie si prea protectoare cu cea mica, interzicandu-i anumite lucruri de teama sa nu cumva sa se loveasca sau sa pateasca ceva.

Dar am vazut parinti care merg pe premiza si ce daca se lovesc, ce noi cand eram ca ei nu ne-am lovit? Nu trebuie gandit asa; de ce trebuie si copilul tau sa treaca printr-o suferinta, cum ai trecut si tu cand poti fi mai atent si sa eviti.

Si acum imi aduc aminte ca socrul meu imi spunea foarte des sa o las si singura pe afara ca ce si ce daca va cadea, ii trece. Eu ii spuneam mereu ca poate isi rupe mana sau piciorul si el imi dadea replica ce daca isi rupe toti copii la un moment dat trebuie sa isi rupa cate ceva. Ei bine nu, nu trebuie, eu nu mi-am rupt nimic cand am fost mica si nici cea mica nu trebuie sa isi rupa ceva atata timp cat sunt langa ea si pot sa o supraveghez.

Cele mai multe pericole sunt atunci cand copilul este inca mic si abia invata sa mearag si descopera tot felul de lucruri noi care lui i se par fenomenale, dar care tie ti se par banale, el atunci are tendinta de a trata toate lucrurile la fel, fara a face diferenta dintre ele, asa ca trebuie sa fim cu ochii in patru ca nu cumva sa pateasca ceva.

Trebuie sa stim cum si cand sa actionam, nu trebuie sa tipam la el daca obsevam ca este pe punctul sa faca ceva din care sa se loveasca ca asta il va speria si nu stim cum va reactiona, asa ca trebuie sa fim vigilenti, sa sa stim cand sa actionam.

Acum nu spun ca intodeauna veti fi vigilenti si ca, copilul dumneavoastra nu va pati niciodata nimic; nu probabil ca se va lovi in situatii in care dumneavoastra nici nu ati crezut ca este cu putinta sau in momente cand nu credeati ca se poate intampla ceva; asa ca oricat de calmi si atenti veti fi nu veti putea intodeauna sa preconizati cand va fi viitoarea cazatura sa o puteti opri.

Cel mai bine cu putinta ar fi sa incercati sa le fiti cat mai aproape ca in cazul in care se loveste sa nu fie ceva grav si sa se poata rezolva acasa fara prea mult efort.

Si inca ceva; incercati sa nu o / il sufocati chiar de tot, adica nu ai voie acolo deoarece faci buba, nu merge acolo ca se poate intampla ceva, nu fa aia ca te lovesti etc., nici chiar asa ca apoi devine incapabil de a lua propriile decizii, dar acum nici sa il lasam sa treaca strada singur.

Cu toate ca am citit undeva ca exista parinti pentru care acest lucru, si anume trecerea strazii singur, ar fi un adevarat exercitiu pentru cel mic de asi verifica capacitatile de orientare si intelegere; dar, spre exemplu, pentru mine ar fi un dezastru sa il vad traversand strada singur printre atatea masini.

Trebuie sa invatati sa va ghidati copilul dar sa fie subtil, dar in acelasi timp sa fie si foarte clare ca si copilul sa inteleaga ceea ce ii spui si sa stie ca nu este bine ceea ce face si ca trebuie sa se fereasca sau sa evite.

Cam asta este parerea mea.