Am vazut zilele trecute o mamica ce nu stia daca sa foloseasca aceasta amenintare cu ,,bau-bau,, pentru copilul care refuza sa manance sau sa se bage in pat la ora corespunzatoare. O alta mamica o sfatuise ca este in regula, pentru ca si ea fusese tinuta sub aceasta teroare, in copilarie.

Sa vedem cum stam la acest capitol.
In primul rand, copilasii din ziua de azi sunt mult mai inteligenti si capabili sa analizeze fiecare fraza, in profunzime. Poate ati observat deja ca povestea caprei cu 3 iezi, se schimba. Lupul nu lasa capetele iezilor in geam, capra nu ajunge sa ucida lupul in mod violent. Toate acestea pentru ca ei au tendita de a le transpune in realitate. Simt ca pot face si ei la fel, pentru ca rezultatele se pare ca sunt cele dorite sau chiar foarte bune.

De aceea, trebuie sa vedem ce facem si cu ,,bau-bau,,. In unele gradinite au deja un cantecel ce se numeste ,, Nu mi-e frica de bau-bau!,, In acest caz se bat cap in cap doua lucruri, pornirea de acasa, mami care tine sub cnotrol copilul si educatoarea care il invata sa fie curajos, pentru ca nu exista acest mic monstrulet inchipuit. In astfel de cazuri, mama pica de mincinoasa si copilul refuza sa mai creada ceea ce aceasta spune pe viitor. Cel mai indicat este sa se caute solutii ce nu implica diverse personaje inchipuite.

Copilasii au tendita de a asocia monstruletii cu intunericul, de aici si frica acestora de intuneric sau de a ramane singuri in camera. Nu ai cum sa obisnuiesti copilul sa doarma singur in proria camera, daca acesta urmeaza a fi acompaniat de un personaj nedorit.

Copiii foarte speriati, ajung sa-si viseze pe micul sau marele ,,bau-bau,,, astfel ca se ajunge la tulburarea somnului, urinarea in pat si cosmaruri. De ce as vrea eu ca mama sa ma folosesc de asa ceva? De ce as vrea eu sa imi sochez copilul?

Desigur, nu toti reactioneaza la fel si nu toti se sperie, dar mami ajunge sa fie o mincinoasa care se foloseste de aceste trucuri pentru a obtine ceea ce vrea. Nu ar fi de mirare ca odata ce copilul creste, sa se foloseasca de micniui, mai mari sau mai mici, pentru a obtine ceea ce isi doresc. Din moment ce parintii sunt un exemplu si ei fac asta, copilul o sa faca la fel. Nu o sa stiti niciodata cand minte sau cand spune adevarul sau si mai rau, el nu stie cand sa va mai creada sau nu. Se produce un dezechilibru al increderii intre parinte si copil. O astfel de reincredere se castiga greu, pentru ca daca un adult se poate corecta, redresa... copilului ii ramane in instinct, in reflex. Un obicei invatat de mic copil, este mai greu de dezvatat.

La fel se intampla si cu frica de intuneric sau la vizionarea filmelor de groaza, fiind deja adult. Am o prietena ce a fost mereu tinuta sub control cu o astfel de amenintare. In cazul ei era putin diferit, fiind amenintata cu un monstru verde ce vine din priza daca ea pune mana acolo. Si acum, la aproape 30 de ani, de cate ori baga ceva in priza isi aduce aminte de spusele parintilor. Nu este usor, chiar daca stie ca nu este adevarat... dar a ramas intiparit in minte.

Aceeasi frica o are si la privirea filmelor de groaza, dintre cele mai putin infricosatoare... tocmai pentru ca a fost crescuta cu ideea ca poate exista, undeva acolo este asa ceva. Acum, creierul ei nu pricepe cu usurinta ce este fictiunea, ce sunt actorii! Ea ii constientizeaza, dar la vederea unui film simte ca nu poate trecre de aceasta frica.

Nu vreau ca puiul meu, sa fie nevoit peste ani sa apeleze la psihologi pentru a scapa de frica de intuneric, de bau-bau sau orice altceva. Nu este o rusine apelarea la psiholog, dar nu vreau sa ii creez o problema ce poate fi atat de usor evitata.

Daca totusi doriti sa le impuneti ceva, incercati prin pedepse de genul, ,,maine stam mai putin in parc,, sau ,,fara bicicleta o zi intreaga,, ori orice altceva ce stiti ca ii place sa faca si l-ar deranja sa fie intrerupt din asta.

Nu ne folosim de personaje fictive decat in povesti si basme, pentru ca ele sa ramana acolo! Daca el le intalneste doar in povesti, e posibil sa fie fascinat de citit, sa ii cunoasca din ceea ce citesc si nu sa stea cu frica, ca poate intr-o zi ii vor intalni.