Atunci cand e foarte mic, copilul nu are notiunea de "adevar". Pentru el, realitatea si fictiunea se intrepatrund. Insa pe masura ce creste si invata aceste concepte, el invata totodata sa le manipuleze in propriul interes. In perioada 7-14 ani, atunci cand copilul tau are nevoie in acelasi timp sa fie acceptat de ceilalti si sa-si afirme propria individualitate, minciuna se poate dovedi o tentatie irezistibila. Ce te faci?

Din fericire, poti descuraja aceasta tendinta printr-o atitudine intelegatoare si prin comunicare deschisa. Ca intotdeauna cand e vorba de copilul tau, cel mai bine e sa-l intelegi. Minciunile au intotdeauna un motiv in spate. Unul dintre acestea poate fi teama: ar trebui poate sa te intrebi daca nu cumva i-ai impus reguli prea stricte. Un altul poate fi imaginatia bogata, ca in povestea baronului Munchausen, care ar fi mult mai plictisitoare daca acesta n-ar spune decat adevarul! Copiii pot minti si in incercarea de a apara pe cineva sau din dorinta de a impresiona si de a fi acceptati. Cateodata, copiii mint pur si simplu din greseala sau din graba de a scapa dintr-o situatie neplacuta.

Desi nu poti opri in intregime minciunile (cine nu minte?), poti sa-i oferi copilului tau cat mai putine motive sa o faca. Evita sa acuzi sau sa-ti interoghezi copilul; nu vei reusi decat sa-l indepartezi. Cu cat te arati mai deschisa spre comunicare si cu cat pastrezi un ton mai calm chiar si atunci cand crezi ca a facut vreo boacana, cu atat copilul tau are mai multe sanse sa-ti spuna adevarul. Atunci cand copilul iti spune adevarul despre o fapta rea (ceea ce nu e usor), nu uita sa-i multumesti pentru sinceritate si sa judeci in mod corect fapta pe care ti-a marturisit-o.

Minciunile sunt o solutie extrem de la indemana pentru multi copii. Ia in considerare acest lucru atunci cand ai de-a face cu ele si, mai ales, asigura-te ca e vorba intr-adevar de o minciuna inainte sa acuzi. Copilul se va simti extrem de nedreptatit daca il acuzi in mod fals si increderea lui in tine si in cei din jur va fi zdruncinata.

Atunci cand descoperi o minciuna, incearca sa o abordezi cu calm. Foarte des, minciuna ii deranjeaza pe parinti mai mult decat fapta in sine. Cu toate acestea, incearca sa te calmezi si sa te concentrezi asupra faptei care a provocat minciuna. Comunica in mod sincer cu copilul si arata-i ca minciuna nu este o solutie si ca-i poate aduce necazuri. Orice ai spune, nu-ti numi copilul "mincinos" - el s-ar putea identifica cu eticheta pusa si asta-ti va aduce numai probleme pe termen lung.

In general, cel mai bun sfat este sa privesti minciuna ca simptom. Cauta cauzele ei profunde: fuga de realitate, presiunea prea mare, nevoia de atentie. In cuvintele lui Susan Sontag, "Minciuna e cea mai simpla forma de autoaparare". Daca iti indrepti atentia asupra cauzelor si nu a efectelor, daca iti asculti si intelegi copilul, acesta va incepe sa aprecieze mult mai mult adevarul ca fiind singura cale de a comunica in mod sincer.