| 


 |

Aventurile si necazurile lui Antonel - fuga in lume si bunavointa unor oameni II Dupa ce s-a asezat drept in fata carutei care trecea pe acolo, sateanul opri caruta in forta. Antonel il rugase sa-l duca in cel mai apropiat sat. Sateanul a fost de acord si l-a last pe micul nostru Antonel in satul Lipia. Dupa ce ajunse in Lipa continua drumul flamand, insetat si ingandurat. Era tare flamand si pe camp nu mai este nimic decat miriste goala si peste care dimineta se asterne bruma. Cu toata oboseala isi grabi pasii dar cand ajunse la padure observa cu durere ca nu sunt alune. Cauta in sus cu privirea prin crengile arborilor si nu vazu nici un fel de fruct decat frunze galbene si rarite de vreme. Rascoli cu piciorul stratul ... click aici pentru continuare Aventurile si necazurile lui Antonel - fuga in lume si bunavointa unor oameni Intr-un tarziu bietul Antonel a ajuns in vatra unui sat tocmai cand pe la ferestele caselor incepuse sa se aprinda luminile. Mergand pe ulita principala se intreba in sine la care poarta ar putea sa bata sa-l gazduiasca in acea noapte si sa manance ceva, ca nu mai putea de foame? Dar lumea din acel sat parca s-ar fi culcat odata cu gainile, ca nu vedea pe nimeni trecand. Si tot mergand el asa pe ulita satului se pomeneste ca a ajuns in fata Bisericii. Atunci in capsorul lui micut ii veni o idee nastrusnica. Se gandi sa petreaca noaptea in clopotnita bisericii. Se gandi ca a dormit el noaptea in padure si nu a patit nimic, si de bine de rau ... click aici pentru continuare Fuga lui Antonel de la casa parinteasca-necazurile au inceput Din varful acelui pom in care se urcase micul Antonel, se vedea satul din care fugise si gasise cu usurinta biserica, pentru ca are turla cea mai inalta decat toti pomii pe care ii vazuse. Acolo in partea din stanga, langa calea ferata e cimitirul unde se odihnesc iubitii lui parinti care il indrageau cel mai mult. Tot din inaltimea acelui pom a vazut si cararea pe care trebuia sa mearga ca doar era foarte aproape. La mai putin de zece metri. Dar din cauza ca deja era foarte intuneric nu vazuse cararea si se ratacise. Cand a coborat a strans cu grija scutecele acelea care arau destul de putrezite si le-a ascuns in frunzisul de la radacina ... click aici pentru continuare Fuga lui Antonel de la casa parinteasca - despartirea de Ilenuta Dupa ce fusese batut de mama Ana si reusi cat de cat sa se ridice de jos, inecat in lacrimi si suspine, a mers bietul de el si s-a strecurat in camera sa, a luat iconita de la mama Maria si a pus-o in abecedar. Apoi luandu-si ghiozdanul, vru sa se furiseze din casa. Dar in prag o intalni pe surioara lui Ilenuta. Ea era fiinta pe care o iubea cel mai mult de pe lume. Dupa ce Antonel ii povesti-se Ilenutei ce vrea sa faca, incepura amandoi sa planga in hohote. Ilenuta se ruga de el sa o ia si pe ea, sa nu o lase singura acolo. In acea clipa se auzira pasi pe prispa casei si copii in graba se ascunsera dupa usa. Capcauna a trecut fara sa-i ... click aici pentru continuare
| 


 | |  |