Ca mame ne temem in fiecare zi oare ce va face copilul nostru cand va ajunge adolescent. Cat e mic nu prea bagam in seama lucrurile care se intampla cu ceilalti adolescenti din jurul nostru iar daca ei fac vreo prostioara ii criticam sau le intoarcem spatele parintilor spunand ca nu au avut grija de ei. Dar acest lucru nu se intampla din vina parintilor, ci din vina anturajului, din vina varstei, a prietenilor, a multor factori pe care noi ca parinti nu le intelegem.

Copilul meu avea doar 10 ani cand baiatul unei vecine, adolescent a fugit de acasa cu prietena lui. Tot blocul o arata cu degetul pe saraca mea vecina, criticand-o ca nu a stiut sa-l educe. Dar au o varsta la care pur si simplu nu te mai poti intelege cu ei. Baiatul vecinei mele avea 15 ani cand a fugit de acasa cu iubita lui tot de 15 ani. Aveau nevoie de un loc unde sa fie impreuna si cine stie ce sa mai faca.

Vazand aceste lucruri am discutat cu copilul meu sa aiba mare grija cand va ajunge la o varsta mai mare si ca orice problema are eu ii stau la dispozitie sa discutam, nu ca mama si fiu, ci ca doi prieteni. Anii au trecut iar micutul meu a devenit una dolescent simpatizat de toata lumea, in special de fete. Era in clasa a zecea cand isi facuse prima prietena. Era destul de curtat de fete, dar era mai mlt genul care ii placea scoala si invatatura. Noua lui prietena era cu un an mai mare, mai rebela, cu mai multa libertate din partea parintilor. Eram de acord sa aiba o prietena, dar cuminte si sa se ocupe de scoala.

Dupa un timp baiatul meu a inceput sa lipseasca de la cursuri, intarzia acasa, temele nu prea si le mai facea. Viata lui era complet data peste cap de aceasta fata.

Intr-o zi l-am asteptat in fata liceului. Eram genul de parinte care cauta sa discute cu copii, despre probleme sau despre ce anume ii preocupa. Dupa vreo 20 de minute apar si ei doi. Baiatul meu ma vede si se indreapta spre mine tinand-o pe ea de mana. Era tot numai un zambet. Fericit se apropie de mine si imi spune: Mama, ea este iubita mea, Casandra. Pur si simplu am ramas blocata. Era o fata cu parul vopsit in mov, cu hainele largi si cu un cercel la spranceana. Am intreba-o respectuos daca parintii ei accepta sa se comporte in acel mod. Cu un glas de sus imi spune ca parintii ei lucreaza in tari diferite si ca ea locuieste cu matusa si nepotul ei. Am dedus ca nu avea cine sa se ocupe de educatia ei.

Din cate aflasem ea nu-si mai vazuse parintii de cativa ani buni, doar aveau grija sa-i trimita bani lunar pentru cheltuieli. Intr-o zi de sambata. Marian, copilul meu, imi spune ca ar vrea sa petreaca noaptea cu Casandra si ca daca nu sunt de acord el oricum va pleca de acasa la ea. Ca sa nu faca vreao prostie am acceptat sa se duca la ea. Mi-a promis ca nu se va intampla nimic din partea lui si ca este constient ca inca este prea mic pentru a se intampla ceva. Ca mama aveam incredere in fiul meu, dar nu aveam incredere in ea.

Intreaga noapte nu am putut sa dorm, ma uitam incontinu la ceas, sa se faca mai repede dimineata ca sa-l vad ca ajunge acasa. Pe al ora 8 ajunge acasa. Era total schimbat, nu-l mai recunosteam. Parea maturizat, ganditor, parca devenise adult petse noapte. Nu am indraznic sa intreb nimic, l-am lasat sa faca un dus si sa doarma cateva ore. Gandul imi statea doar la noaptea trecuta. Oare ce se intamplase cu copilul meu?