Toti copiii sunt activi, uneori chiar prea activi. Ne provoaca si ne pune la incercare rabdarea, nervii, simtul umorului. Chiar daca este bine sa fim intelegatori, rabdatori si cu simtul umorului, exista situatii mai dificile cand nu se poate sa fim veseli mereu. Oboseala, preocuparile, munca, impiedica un copil sa fie intotdeauna disponibil. Atunci cand sunteti in aceasta situatie cel mai bine este sa va luati un moment de pauza si sa cugetati. Pedepsele nu sunt un mijloc educativ, iar loviturile cu atat mai putin.

Pentru ce sunt pedepsele? In general, trebuie sa fie consecintele unui rau intentionat pentru care vinovatul trebuie sa isi recunoasca greseala si sa plateasca. Insa un copil de 2 ani si jumatate nu va sti ce inseamna acest lucru, deci nu va intelege de ce este pedepsit, sau ca a facut ceva ce nu trebuia. Ei nu o fac intentionat, doar ca nu poate renunta usor la ceva, nu stie inca sa reziste la tentatii. La aceasta varsta el face cum il indeamna vocea interioara pentru ca cea a ratiunii inca nu exista, iar vorbele aspre si predicile sunt prea putin auzite. Pedepsele pot sa nu insemne nimic pentru copil la varsta asta. Nu permiteti sa traiasca cu frica in prezenta voastra.

Dupa varsta de 3 ani, copilul va incepe sa vada care sunt consecintele si efectul actiunilor sale: un obiect care se rupe sau sparge, covorul care se murdareste etc. I se vor dezvolta abilitatile de a actiona cu buna stiinta. Va intelege si indrumarile parintilor si doar atunci va veti putea intelege in privinta a a ceea ce a facut.

Chiar daca o palma nu este un lucru tragic nu este nicio optiune buna. Cum veti reactiona mai tarziu cand copilul vostru va adopta acelasi comportament si cu fratii sau prietenii lui? Trebuie sa va ganditi la acest lucru pentru ca el copie tot ce vede si ce fac parintii, si va cred ca asa este normal sa loveasca deoarece in acest fel se va impune sau va obtine ceea ce doreste. Deci aratati-i ca nu aceasta este metoda corecta.

Cand un copil este prost dispus probabil ca are un motiv, doreste ceva ce nici nu ne putem imagina. Poate sa fie agitat, iritat sau obosit, si poate avea nevoie de afectiunea noastra. Un copil nu este un robot, are si el neplacerile lui si incearca emotii la fel ca si noi. In astfel de momente trebuie sa va aratati indulgent cu el, la fel cum suntem si cu persoanele adulte. Daca observati ca va enerveti des si nu faceti fata, ar fi indicat sa cereti ajutor fara teama sau rusine. Este un lucru normal care li se intampla multor parinti.

Atunci cand copilul se impune vorbiti-i clar, pe un ton normal: explicati-i situatia, lasati-i la dispozitie timpul necesar, nu va pierdeti buna dispozitie. Amintiti-va ca si copilul nu se comporta asa pentru a va enerva, ci vrea sa va demonstreze, atat voua cat si lui, ca el exista, ca evolueaza. Acestea sunt comportamente tipice pentru dezvoltarea unui copil. Si atunci cu ce il ajuta pedepsele, faptul ca vreti sa se supuna? De exemplu, il chemati la masa si spune „nu”. In aceste situatie trebuie doar sa ii acordati timp sa isi termine joaca si apoi va veni si la masa.

Cel mai bine e ca atunci cand copilul greseste sa ii spuneti clar ca acest lucru nu se face, dar fara furie, si repetati-o. Un simplu"nu" cu privirea foarte serioasa, privindu-l in ochi, este mult mai eficient decat daca strigati sau in certati. Apoi luati-l in brate si incercati sa ii explicati ca acest lucru nu se face (atat cat poate el sa inteleaga). In ziua urmatoare, daca este ceva important, mai spuneti-i o data.

Nu va enervati pe copil pentru lucruri de nimic sau pentru ca "asa vreti voi ", nu incercati sa-i impuneti anumite lucruri doar pentru ca sunteti parintii si trebuie sa va asculte, nu este necesar sa-i aratati cine este "seful".