In ziua de azi peste tot vezi, auzi despre operatii estetice, despre botox sau alte modificari la nivelul trupului sau a fetei. In toate revistele de moda, in emisiuni TV chair si in serialele entru copii auzi ca vrea sa-si mareasca sanii, sa-si micsoreze nasul sau sa-si introduca botox in buze sau in fese.

Chiar si fetitele de clasele primare vorbesc despre asemenea lucruri. Nu le mai plac cum arata, li se pare ca au nasul incorect… sau cer parerea asa ziselor prietene care le mint ca arata rau. Oare acele fetite care inca au de studiat, au de copilarit incep de la varsta de 12 - 13 ani sa se gandeasca la asemenea interventii chirurgicale? Oare parintii lor sunt de acord cu o asemenea gandire? Fata unei vecine a primit cadou la implinirea varstei de 14 ani o operatie de marire de sani.

Mamici, ce fel de mama este acea persoana? La 14 ani inca esti in crestere, trupul incepe sa se dezvolte in ritmul lui, nu trebuie sa fortam nimic. Parintii respectivei fetite sunt medici de profesie si au vrut tot ce este mai bun pentru copilul lor. Dar o operatie? Pentru ce anume?

Dar ce sa mai spunem de acei copii care se nasc mutilati, cu deformatii estetice care au intr-adevar nevoie de o asemenea operatie? Doamne fereste de copii sau de persoanele care sufera accidente si sunt supusi de urgenta interventiilor de modelare? Se spune ca acei copii care primesc orice doresc… de fapt nu sunt asculatati cu adevarat de parintii lor… si li se umple golul din suflet cu fel de fel de atentii materiale. Ok.. .sunt si necesare uneori aceste atentii… dar totusi sa nu exageram.

Sa revenim la fetita care a primit cadou o marire de sani. Amandoi parintii au fost medici de chirurgie plastica si reparatorie. Nu au avut absolut nimic impotriva ca fata lor vroia asa ceva. Dupa ce fata si-a scos actul de identitate… parintii au programat-o pentru operatie.

Totusi… Doamne Dumnezeule… sunteti medici… cunoasteti riscurile la o asemenea varsta. A sosit si dimineata neagra. I-au facut toate analizele necesare, au pregatit-o si au bagat-o in sala de operatie. Copilul lor alesese silicoane de 400 ml… iar mama... ca un parinte bun, alesese in locul ei silicoane de 600 ml sa aiba succes la baieti. Doamne…cum poti sa faci asa ceva? La 14 ani? Au iesit bucurosi din sala de operatie ca a fost un succes. Au dus-o la terapie intensiva sa o tina cateva ore sub supraveghere pana va trece efectul anesteziei. Micuta lor a inceput sa-si revina… parea ca totul sa fie in ordine. Chiar a inceput sa se dea jos din pat dupa un timp. Parintii erau extrem de multumiti!

Seara cei doi au plecat acasa linistiti. Alina, fata lor incepuse sa se simta rau. A sosit o asistenta si i-a administrat ceva contra durerii. Alina adormise. Asistenta din tura de noapte facea rondul in toate salanoale sa verifice pacientii. Ajunse si la salonul Alinei. A intrat la ea. Ce a vazut acea asistenta a marcat-o pe viata. Alina era complet neagra! Tot corpul ei micut era innegrit! Nu stia ce sa faca! Era blocata in asemenea situatie! Au sunat de urgenta la parintii ei si le-a spus sa vina de urgenta. Cu spaima in suflet au ajuns la spital. Alina era de nerecunoscut. Cum se putea intampla asa ceva? Cand au plecat spre casa fata lor era bine, isi revenise, vorbise cu ei. Au constatat ca Alina era moarta de cateva ore si nimeni nu stia absolut nimic.

Cum sa moara singura fara sa fie cineva langa ea? Daca a strigat dupa ajutor si nimeni nu a auzit? Daca a avut dureri ingrozitoare si avea nevoie de ajutor? Alina murise de la o infectie provocata de silicoanele introduse. Organismul ei era slabit si nu le-a primit. Infectia i-a ajuns repede la inima si la creier ceea ce i-a provocat decesul intr-un timp foarte scurt.