Micuta mea nepotica ramasese in strainatate la tatal ei. Hotarasem impreuna ca este cea mai buna solutie. Deja fusese expusa mult prea mult pentru un copil de varsta ei. Initial am hotarat sa stea cel putin o saptamana, doar sa nu fie prezenta la viitoarele procese care vor urma. Trebuia sa meraga la scoala...si stim perfect cum sunt copii din ziua de azi...altii sunt mai rautaciosi si vorbesc prea mult...altii sunt mai intelegatori si prieteni adevarati. Asa ca eu m-am intors in tara. Urma noul proces. Chiar daca avocatul nostru ne-a costat foarte multi bani, acum nu-mi mai parea rau. Imi dadusem seama de ce este in stare. In laegatura cu cazul si pentru noi dovezi si probe la proces facea sapaturi foarte adanci in privinta medicului de familie. Reusise sa afle mai toate inselatoriile pe care le facuse in trecut dar si in acelasi timp in care ne mintea pe noi pe fata. Fosta lui sotie divortase din cauza problemelor pe care el le facea pacientilor. Ea era tot asistenta medicala si asistase de foarte multe ori la discutii intre el si pacienti care aveau nevoie de diverse medicamente. Contra unei sume de bani le oferea.

Din nou a fost chemat la bara ca martor si i sa adresat aceasi intrebare a treia oara, de ce facuse acel lucru ingrozitor? Pana si judecatoarea era foarte nelamurita de toata situatia. Nu auzise in viata ei de asa ceva, dar stiti cum este? Toate au un inceput...un inceput pentru orice? Pe parcurs judecatoarea si-a dat seama ca il cunoaste de undeva. Mama ei fusese pacienta lui cu multi ani in urma. Tot acelasi medic ii prescria tratamente false care nu aveau legatura cu boala de care suferea. Mama judecatoarei murise de o boala de rinichi iar medicul de familie ii prescria tratamente pentru stomac iar acest lucru ii agravase din ce in ce mai mult functionarea rinichilor. Cand in sfarsit aflase cu adevarat ce are..era mult prea tarziu. Facuse un blocaj renal si decedase. In acel momnet cand judecatoarea si-a amintit de tot ce suferise mama ei din cauza medicului , ochii ei s-au umplut de lacrimi. De abia atunci si-a dat seama cata suferinta ne provocase. Intrebat de judecatoare de problemele avute cu mama sa , medicul de familie i-a dat un raspuns care a socat o sala intreaga. La cati pacienti le-a prescris tratamente, un decedat in plus nu conta! In sala se facu dintr-o data liniste. Investigand cazul si trecutul medicului de familie, avocatul aflase ca de fapt el nu avea nici macar cerificat de libera practica, ii fusese anulat tot din cauza unor probleme cu pacientii. Dar pentru el nu conta, pentru ca in fiecare zi se ducea la cabinet bine mersi si ocupa acelasi loc, scaunul de doctor.

Ca certificatul de deces al Ioanei sa fie anulat pe deplin, el ca si medicul ei familie trebuia sa dea o declaratie precum ca a fost si este in evidenta lui. Dar nu vroia sa faca asa ceva. Daca se cadea la o invoiala, era de acord. Judecatoarea a dat un ordin judecatoresc ca Ioana sa fie inscrisa de urgenta la un alt medic de familie pentru a putea fi reabilitata devinitiv, ca numele ei sa existe in continuare. Dar era o mica probleme cu asitenta lui, refuza sa dea dosarul Ioanei. Nu putea face acest lucru fara ordinul doctorului. Eram impreuna cu avocatul meu. Am inchis-o in cabinet si am luat dosarul Ioanei. Nu a fost ceva bun sau demn ce am facut, dar alta solutie nu exista. In acea zi primisem un telefon de la fratele meu. Ioana era extrem de suparata si retrasa. Ii era dor de mama ei, de mine, de prieteni, de camera ei, de cele cateva jucarii care ii ramasese. Chiar daca vorbea zilnic la telefon cu mama ei nestiind ca este in spital, totusi avea nevoie sa fie langa ea, ca mama si fiica.