El s-a indragostit de alta femeie sau pur si simplu a avut o aventura de o noapte. Ea se intalneste cu un amic din copilarie ca sa depene amintiri din copilarie sau din anii de scoala. Sunt doar prieteni dar nu se poate lipsi de el. Problema este ca toate aceste intalniri aparent banale produc adesea suferinte sfasietoare. Uneori dincolo de puterea de a le indura. Infidelitatea se simte ca o prezenta palpabila, insidioasa si devastatoare, dar ele se insinueaza pretutindeni. Stii, simti ca pe fir mai este cineva. Comportamnetul partenerului s-a schimbat. Este mai absent, nu mai este la fel de atent si grijuliu cu tine, nu te mai suna in pauza de pranz, nu mai vrea sa iesiti atat de des in oras ca inainte. Legatura puternica sau un simplu accident? Indiferent care este raspunsul suferinta este aceeasi. Cel pe care il iubim ne-a tradat si aceasta ne impinge pe marginea prapastiei. Intotdeauna! Fara exceptie! Pe toti, chiar daca unii sustinem contrariul poate pentru a se proteja sau fiindca cuplul lor este bazat pe un alt fel de contract. A existat un inainte, cand conjugam libertatea fiecaruia cu increderea si exista un astazi care pare sa spuna: dincolo de aceasta limita, idealul vostru de cuplu nu mai este valabil. Cel mai imsuportabil e faptul ca stii ca celalalt simte dorinta si palcere in alta parte. In acest moment este ca si cand noi nu am mai exista pentru el.

De aici acea senzatie ca vom muri zdrobiti de suferinta. Cel mai dureros este ca rivalii ne obsedeaza si patrund cladenstin in spatiul nostru vital, ne consuma aerul, ne tortureaza viata cu imaginea tradarii. Bratele lui in jurul altei femei, suspinele ei, care credeai ca iti sunt daruite doar tie. Infidelitatea se incadreaza perfect in seria traumatismelor din copilarie. Ea ne atinge exact acolo unde ne-a durut, redeschide bresele produse de abandon, de lipsa de afectiune a parintilor. Cand devenim adulti, ne reluam rolul afectiv de acolo unde l-am lasat in copilarie, cu intentia de aceasta data de a iesi invingatori. Asa se face ca de exemplu ca anumite femei reprimate de tatii lor in copliarie cauta la maturitate barbati inaccesibili sau care le supun concurentei cu alte femei. Pentru aceste femei infidelitatea marcheaza ca fierul rosu un nou esec in viata lor.

A fi inselat inseamana a resimti din plin durerea viselor esuate. Au existat aparente inselatoare in ceea ce priveste idea naostra despre cuplu. Una este sa ii accepti celuilalt mici libertati, sa-i ingadui sa danseze de pilda si cu altcineva, si alta sa vezi cum mica libertatea se transforma intr-un flirt cu tenta sentimentala. Totul se prabuseste, constructia fericirii a fost gresita. Singura solutie e ruptura. O rana insuportabila, o prabusire care pune capat unei povestioare de dragoste si care ne impietreste si pune capat unei frumoase povesti de cuplu. Rationamentele logice nu pot face nimic. Totul e doar durere. Cu timpul fiecare incearca sa se vindece. Pentru a-si salva sufletul si pentru a se reconstrui. Unii iarta, altii nu. Si unii si altii spera sa o poata lua de la capat, sa-si mai acorde o data sansa unei iubiri.

Infidelitatea inseamna durere! Da, neaparat si intotdeauna. Dragoste noastra dezerteaza fara a ne preveni din locul intimitatii in doi. Daca acest lucru le duce mai ales pe femei la disperae sau la depresie, este pentru ca afecteaza soliditatea narcisismului construit in frageda copilarie, adica imaginea despre sine. Toti ne consideram printi si zane. Bazele isi au probabil obarsia in modul in care am fost doriti de parintii nostri, mai cu seama de mame. Apoi se adauga ceea ce am reprezenta noi pentru parintii nostri: un copil unic, care simte ca este un izvor de bucurie si ca parintii lui ar fi nefericiti daca nu ar exista. Pe scurt suntem sau nu o persaona inteligenta, interesanta al carei cuvant conteaza? De toate acestea depinde imaginea pe care o avem despre noi la maturitate. Or, regula ca suntem inselati deformeaza imaginea, caci inconstientul nu cunoaste notiunea timpului si cel care sufera e copilul din noi.