Ce frumoase si unice sunt acele momente cand intalnesti jumatatea ta, sau asa vrei sa crezi in acele clipe. L-ai vazut, l-ai placut si te-ai indragostit. Fluturasii roz si-au ocupat locul, nu mai poti respira cum trebuie, inima bate din ce in ce mai tare. Cat de magic! Cat de frumos! Cat de minunat!

Zilele trec, saptamanile la fel si ajungem ca deja s-au adunat cateva luni bune iar relatia este din ce in ce mai stabila si serioasa. Dar intr-o seara frumoasa de toamna iti cere o intalnire mai speciala. Deja in sufletul tau parca stii despre ce e vorba dar nu vrei sa intrebi nimic ca sa nu grabesti lucrurile. Se aseaza pe banca langa tine si spune intrebarea cea mai importanta: Vrei sa fii sotia mea? Lacrimile deja au inceput sa curga pe obraz, emotiile sunt extrem de mari, tremuri ca un copil mic dar toate acestea se intampla din dragoste, pentru ca il iubesti.

Anii au trecut, cu bune cu rele, deja familia este mai mare cu doi membri: o fetita si un baietel. Ce puteai cere mai mult? Totul este perfect, excat cum ti-ai dorit! Copii au crescut, tu esti ocupata din ce in ce mai mult cu casa, familia, copii, dar sotul ce spune? Se simte dat la o parte, neglijat..! Nu e bine dar intotdeauna copii vor fi pe primul loc! Asa gandeste o femeie, o mama adevarata care si-a supravegheat copii noapte de noapte.

Dar intr-o zi banala totul se schimba. Sotul incepe sa vina mai tarziu de la serviciu, miroase a parfum scump, nu mai vrea sa manance mancarea de la cina. La inceput am spus ok... bine se mai intampla. Are o secretara care sta mai mult prin birou cu acte, oricum mirosul unui parfum scump imediat se raspandeste.

Lunile au trecut iar sotul a inceput sa fie din ce in ce mai atent cu el, cu aspectul sau, cu banii. Inainte o parte din salariu era intotdeauna dat in casa iar acum plateste personal facturile sau cheltuielile pentru copii. Nu am spus nimic, am acceptat aceasta situatie pentru copii, pentru linistea lor iar eu am devenit o umbra. Intr-o seara pe cand facea baie telefonul lui a sunat. Eu nu aveam curaj sa raspund asa ca am rugat-o pe fiica ea sa raspunda. Era o femeie la telefon dorind sa vorbeasca urgent cu sotul meu. Fiica mea i-a raspuns ca momentan nu poate. Acea femeie a acceptat rugand-o sa-i transmita sa sune cand poate. Dupa acel telefon am devenit foarte nelisitita, inima batea extrem de repede. Iesind din baie fiica mea ia zis ca l-a cautat cineva la telefon. Imediat a sunat inapoi. S-a inchis in balcon si a vorbit. Vorbea atat de calm si de frumos iar cu mine nu vorbise niciodata in acel mod. Devenisem geloasa, suparacioasa, nervoasa dar oricum pentru el nu mai contau gesturile sau starile mele. De mult timp nu mai formam un cuplu, nici aceeasi camera nu o mai imparteam. Eram pur si simplu ca niste colegi de apartament care impart cheltuielile.Copii au vazut si ei acest lucru dar erau mult prea jenati sa puna vreo intrebare. Dar nici eu nu ma plangeam de nimic.

Am hotarat sa las lucrurile asa. Intr-o sambata am invitat o familie de prieteni la cina. In timpul cinei am observat ca sotul meu era foarte tacut dar in acealasi timp stresat. Transpira foarte repede si se plangea ca e foarte cald. Ca o bleaga ce sunt nu am observat acele semne care erau drept in fata mea. Familia de prieteni pe care am invitat-o la cina era o fosta colega de facultate iar sotul ei era colegul de serviciu al sotului meu. Ce pot sa spun; fosta mea colega era destul de draguta, parca anii s-au oprit pentru ea.