Nici un copil de pe acest pamant nu se naste cu un limbaj format. Si-l construieste si si-l modeleaza ascultand ce se vorbeste in jurul sau. In primele saptamani nou-nascutul se bazeaza numai pe simtul tactil si cel olfactiv, dar nu peste foarte mult timp incepe sa reactioneze la sunete, mai laes la cele produse de mama. Se pare ca toti copiii din lume incep cu aceleasi sunete si aceleasi silabe insa tineti cont ca nu toti copiii sunt la fel, fiecare copil are modalitatea lui unica de a se exprima iar unii incep sa vorbeasca devreme pe cand altii mult mai tarziu.

Pentru a invata sa vorbeasca copilul are nevoie de asa zisa “o baie de cuvinte “, fara aceasta limbajul nu se poate construi.

Desi bebelusul este foarte mic, el asimileaza foarte bine sunetele vocii umane care lasa in mintea lui un traseu inconfundabil: prima oara este vorba doar de sunete sparte, apoi de cuvinte care au o semnificatie, nume de persoana, de obiecte, de actiuni. Mecanismul care sta la baza dezvoltarii limbajului este chiar atentia delicata din partea parintilor. Cu cat vorbesti mai mult cu copilul cu atat mai bine asimileaza, inmagazineaza, se pregateste, isi transforma propriul limbaj.

Atunci cand incepe sa vorbeasca o va face cu termenii si inflexiunile pe care le-a auzit. De exemplu, daca este nascut in Anglia sau Italia deja accentul se va simti din primii doi ani de viata. La inceput va parea doar o imitatie, dar cu timpul isi va da drumul la cuvinte.

Un aspect interesant este ca lunga perioada de timp in care absoarbe, aproape in liniste, se termina cu o explozie de cuvinte care creste pe zi ce trece.

La 2 luni incepe sa pronunte primele vocale, se intoarce daca aude sunete sau daca ii vorbesti, plange la sunetele puternice. Apoi incepe sa scoata tipete si chemari: oh, ah, ae, chicoteste si surade cand isi aude numele strigat. La 4 luni gangureste chiar si 1-15 minute rade si scoate sunete in acelasi timp. Pe la 5 luni emite si repeta sunete noi (ii, alie, ah, da, ba, baa), palavrageste singur sau raspunde celui care ii vorbeste, scoate sunete in timp ce se joaca, se uita la gura atunci cand ii vorbesti. La 6 luni emite si repeta continuu sunete noi (f, v, sc, v, m, n ..) si le ataseaza in felul sau la vocale. Isi exprima prin sunete placerea sau nelinistea, rade zgomotos, asculta cand cineva vorbeste sau ii canta.

Dupa 6 luni ii place sa repete cateva silabe speciale: ma, sa, ba, di, da…, imita sunetele, arata cu bratele ceea ce isi doreste. Pe la 8 luni incepe sa izoleze o combinatie de silabe ma-ma, ta-ta, prima oara la intamplare si apoi referindu-se la acea persoana. Spune silabe si primele cuvinte (ta-ta, da-da) pe tonalitati diferite. Pe la 9 luni deja intelege semnificatia cuvantului “nu”, incepe sa imite sunetele si cuvintele cu o interpretare personala, foloseste cuvinte formate din doua silabe pentru a arata obiecte. Un cuvant pronuntat de copil poate avea mai multe semnificatii, repeta singur cuvintele pe care treptat le cucereste, la varsta asta isi intelege numele foarte bine. La 10 luni arata cu degetul ceea ce vrea, spune mama, tata, apa, incepe sa spuna nu si scutura din cap, intelege mici comenzi verbale si le urmeaza: adu-mi.., du-te si ia.., dovedeste ca are un vocabulat format si intelege chiar daca nu vorbeste (el vorbeste in felul sau folosind un limbaj de neinteles pentru ceilali).

La 11 luni imita sunete, ritmuri, miscari. Incepe sa foloseasac 4 sau 5 cuvinte. Exprima cu un anumit cuvant dorinta, gandurile, o constatare. Arata spre usa atunci cand o persoana cunoscuta iese. Pe la 1 anisor incepe sa construiasca primele propozitii, de exemplu „mama apa”. Incepe sa foloseasca 7 sau 8 cuvinte (intotdeauna formate din 2 silabe). Cuvintele le foloseste si pentru a arata lucruri asemanatoare cu ceea ce reprezinta (tu-tu este masina si tot ce are roti, ta-no avionul sau tot ceea ce zboara etc ). (sursa de informare:"avem un copil 0-3 ani" )