Buna dragele mele mamicute...

Cate dintre noi nu s-au gandit vreodata daca suntem sau nu norocoase in viata. Eu mi-am pus adeseori aceasta intrebare. Am incercat sa aflu cat noroc am. Am participat la multe concursuri, dar nimc. Norocul fuge de mine si basta.

Azi asa, maine asa am incetat sa mai cred ca soarta mie favorabila. Am ajuns la concluzia asta doar pentru ca nu am castigat niciodata nimic si nu m-am imbogatit peste noapte! Ma intreb si acum:"or fi multi ca mine?"

Faptul ca un singur salariu nu este de ajuns, ca niciodata nu reusesc sa dau inainte cu nimic m-a descurajat si adesea m-a adus intr-o stare de deznadejde. De ce mi se intampla mie toate astea? Sotul meu munceste de dimineata pana seara dar nu reusim sa punem nimic deoparte. Cu doi copii si multe probleme nu putem sa construim mai nimic.

Avem o casuta la tara pe care ne-au lasat-o bunicii mei. O casuta batraneasca fara prea multe facilitati si pe care am dori sa o modificam si noi. Sa le oferim copiilor minimul de confort. Dar acest vis este practic irealizabil.sotul meu a muncit cativa ani prin italia si am reusit cu mare greu sa adunam o parte din materialele de constructie necesare. Dar asa cum banuiti nu destule pentru a ne incropi o casuta...

De aici si multe altele am tras concluzia ca oricat am munci nu avem noroc si gata. Cu toate astea in suflet am hotarat sa reflectez mai adanc la viata si trairile mele.

Ca o raza de lumina mi-a trimis Dumnezeu raspunsul care de fapt era in sufletul meu si nu stiam ca exista acolo. Acel raspuns este multumirea sufleteasca. Am inceput sa ma multumesc cu putin. Incet, incet am inceput sa-mi dau seama ca putinul pe care il am imi poate aduce multa fericire. Mi-am dat seama ca mi-a daruit Dumnezeu cel mai de pret cadou. Acest cadou e familia mea. Da, mi-a dat domnul doi copii frumosi si sanatosi de care sunt tare mandra. Baiatul cel mare e premiant iar fetita cea mica abia la toamna merge la gradinita. Am un sot care ma iubeste si ma respecta. Cred ca toate astea reprezinta cel mai mare noroc din lume.

Am vazut la televizor multe familii cu bani, dar fara fericire. Familii cu copii bolnavi, familii dezbinate care nu-si puteau cumpara fericirea si sanatatea cu toti banii lor. Acestea toate au fost ca o palma pentru mine. Ca un dus rece care m-a trezit la realitate.

Cu lacrimi in ochi pentru prima oara mi-am dat seama de ceea ca am acasa. Nu am bani, nu am lux, dar am cea mai frumoasa familie unde dragostea si intelegerea este fundamentul existentei noastre. Am realizat ca desi banii erau putini, noi nu ne certam niciodata din cauza lor. Desi copii mai fac pozne noi ne amuzam pe seama lor, desi nu avem lux avem un acoperis deasupra capului.

Ori daca toate astea nu inseamna noroc... nu stiu ce altceva ne-ar mai putea da Dumnezeu. Acum stiu ca banii castigati usor nu iti aduc fericirea si satisfactia muncii tale. In tot acest timp aveam totul dar credeam ca nu am nimic.

V-am impartasit si voua din trairile mele in speranta ca vom invata sa ne bucuram de ceea ce avem si sa ne multumim cu ce ne-a dat bunul Dumnezeu.

Sunt oameni care te judeca, care nu apreciaza ceea ca esti, dar acei oameni de multe ori sunt mai saraci ca noi. Am incetat sa cred in miracole si castiguri fara munca. Acum stiu ca, ceea ce ti-e lasat de la Dumnezeu, aceea ai.

Un singur regret il am… acela ca nu am mai mult pentru a ajuta si pe altii mai nevoiasi decat noi. Dar chiar si in conditiile acestea nu am refuzat o mana de ajutor nimanui.

Deci, dragelor, norocul este alaturi de noi atata timp, cat traim, suntem sanatosi, avem o familie frumoasa si un acoperis deasupra capului. Sa nu uitam asta niciodata.