Ce poate fi mai emotionant in viata unui cuplu decat vestea ca vor deveni parinti?
Este un amestec de sentimente ce cu greu pot fi descrise in cuvinte !
Imi amintesc ca am ramas muta de uimire cand am vazut cea de-a doua liniuta pe testul de
sarcina, iar sotul m-a luat in brate si a inceput sa sara in sus cu mine de bucurie… era o bucurie ce a asteptam de multi ani !
Ne gandeam cu bucurie si entuziasm cum se va schimba viata noastra, cum va arata copilul, cu cine va semana, cum vom da vestea parintilor si prietenilor si cel mai important cum imi anunt eu sefa !
Din motive nu ce tin de superstitie, ci pentru faptul ca mai pierdusem o
sarcina am hotarat sa le spunem tuturor abia dupa 3 luni dupa ce aveam facuta morfolgia fetala… zis si facut !
Pentru mine a fost o perioada mai dificila cu tratament de mentinere a sarcinii, cu greturi si multa oboseala si mult stres la serviciu.
In primele 3 luni am fost lacto-vegetariana … nu puteam suporta mirosul de carne, am avut reactii adeverse de la tratament… imi era asa de rau ca nu ma puteam tine pe picioarea, dar finalul a fost unul fericit!
Imi amintesc ce bucurie imensa le-am provocat parintilor mei cand le-am dat vestea mai ales ca sunt singura la parinti si era prima lor nepoata.
La fel de mult s-au bucurat si socrii desi la ei era a treia nepotica … ce sa le fac sperau si ei saracii la un nepotel!
Cel mai interesant a fost sa imi anunt sefa si am cam amanat momentul; aveam aproape 4 luni!
Eram toti colegii adunati la masa ca doar sarbatoream ziua unei colege! Fiind toti binedispusi mai faceam si cate o gluma si le-am dat de inteles … expresia de pe fata sefei a fost memorabila, de fapt as putea spune ca a incremenit … noroc ca era la desert altfel se putea inneca cu o maslina :) !
Ce sa fac daca pentru unii vestea mea a fost buna, iar altora le-a picat rau ?
Am avut o buna prietena care nu are nici acum copii si de care sincer imi e mila… a ramas in
sarcinata in aceeasi perioada cu mine, dar a suferit un avort spontan! Din pacate relatia noastra s-a racit dupa ce am nascut.
Cu bucurie am aflat ca si cumnata mea era in
sarcinata si urma sa aiba tot o
fetita, diferenta dintre sarcini fiind de o luna jumatate!
Am inceput incet, incet, sa ne acomodam cu ideea ca in casa noastra va aparea un ingeras, ca trebuie sa facem cumparaturi serioase pentru copil si chiar sa reamenajam locuinta pentru a gasi loc pentru patut si chiar loc pentru hainute.
Am facut morfologia in trimestru 2 si ni s-a spus ca avem o
fetita si ca e sanatoasa… am fost extreme de bucurosi sa aflam ca e sanatoasa.
Am inceput pregatirile, am cautat sa ii luam un patut cat mai bun, am cumparat carucior si hainute.
A fost o perioada atat de frumoasa, plina de speranta, cu multe emotii constructive si asteptam sa vina ziua ce fericita sa ne imbratisam si sarutam pentru prima data copilul mult dorit si asteptat.
Ziua in care a venit pe lume
fetita nu o voi uita niciodata desi pentru mine nu a fost o zi usoara… am nascut prin
cezariana, dar tensiunea arteriala mi-a facut probleme si am fost monitorizata intreaga zi.
Din cate am aflat mai tarziu se spune ca trebuie sa zici tuturor ca esti in
sarcinata altfel copilul va vorbi tarziu… e doar un mit dragi
mamici!
Eu am spus despre
sarcina dupa 3 luni iar
fetitei mele nu ii tace gura o clipa, uneori e chiar obositoare, dar important e ca e un copil normal, istet, energic si iubitor!
Vestea ca un nou sufletel va veni pe lume trebuie sa ii bucure pe toti … nu faceti ca mine… spuneti tuturor in gura mare ca sunteti in
sarcinate !!!