Teama este o parte importanta din instinctul nostru de conservare, ea aparand in cele mai diverse situatii ce difera de la persoana la persoana.

Teama de inaltime poate fi cea care se ascude in spatele fricii copilului dumneavoastra, scarile reprezentand un pericol de a cadea atunci cand sunt privite de sus in jos. Uneori se creaza o senzatie de instabilitate la persoanele varstnice sau foarte tinere, senzatie mai mult sau mai putin constientizata, si care da un disconfort clar la nivel subconstient sau chiar constient prin reprezentarea unui pericol, desi nu unul iminent. Incercati sa sustineti bine manuta copilului insuflandu-i incredere, sau aratat-i cum sa se tina si singur de o balustrada in timp ce il sustineti si dumneavoastra. In timp, cu rabdare si blandete se va mai relaxa. Evitati sa il fortati in orice fel, si de preferat evitati miscarile bruste si graba cat de mica la coborare. Este foarte posibil ca micutul sa fie insa si speriat de un anumit eveniment, direct sau doar corelat cu teama sa.

Teama de inaltime este uneori considerata fobie atunci cand atinge cote mai inalte, iar fobiile sau inceputul lor pot constitui un semn fie el si incipient, de anxietate. Un psihic inca neformat are nevoie de multa siguranta si de dragoste in camin, dar mai ales de armonie in toate aspectele vietii, pentru a dezvolta in timp a atitudine de incredere in fata pericolelor sau situatiilor solicitante, acestea fiind unele cat se poate de simple uneori in perceptia noastra, pentru cei mici.

Intrebarea dumneavoastra arata preocuparea imbucuratoare pentru dezvoltarea cat mai armonioasa a micutului. Un inceput de anxietate se poate manifesta insa si fara teama de ceva anume, ci frica vaga si inexplicabila, dar care de cele mai multe ori isi gaseste un obiect al angoasei si refuleaza acolo. Din aceasta cauza este bine inca de mici sa luam in calcul linistea si evolutia noastra sanatoasa pe toate planurile, sanatatea in general devenind un subiect ce trebuie abordat prin prevenire, deoarece in zilele noastre cel mai bun lucru pe care il poate face un parinte este sa fie atent sa previna orice semn de anxietate sau melancolie, caci la varste foarte fragede nu pot fi mai mult decat semne si foarte rar afectiunile in sine.

In ritmul cotidian totul s-a schimbat, iar organismele noastre, inclusiv creierul trebuie sa suporte de mic inca mai mult stres- fie si doar prin observarea ritmului familiilor in general, pe care cu siguranta il percep si cei mici- si care duce in timp la eventuale dezechilibre atat de caracteristice din pacate vremurilor in care traim.

Incerc prin aceste cuvinte sa va alcatuiesc un tablou fara a ma referi direct la ceva anume ci doar la o tendinta generala accentuata din ultimii ani, si nu doar la noi in tara ci si peste hotare. Oamenii ar trebui sa poata sa isi regaseasca macar partial linistea, sau macar sa incerce, desi nu este usor, si incet incet sa revenim cu totii la valori mai traditionale si la o stare de armonie mai pregnanta care astfel se va transmite si copiilor nostrii in mod automat. Aceasta lume moderna strezeaza organismul, dar sunt si vesti bune, si anume faptul ca trebuie sa devenim extrem de atenti cu o alimentatie mai sanatoasa si calitatea somnului, la controlul medical periodic, la evitarea factorilor toxici - si aici ma refer si la toxicitatea unor relatii care pot fi imbunatatite sau modificate, stresul fiind principala cauza a tuturor agitatiilor si dezechilibrelor, si aici iarasi o solutie extrem de plcuta si nececsara este reprezentata de contactul cu natura care ar trebui sa fie cat mai des si cat mai armonios posibil, insotit si de exercitii sau miscare zilnica de orice fel, evitarea sedentarismului, si chiar cea a sedentarismului mental.

Sperand ca aceasta perspectiva asupra tuturor lucrurilor va va reaminti cateva din aspectele generale ale lumii contemporane in mod constructiv, va doresc din suflet sa reusiti sa imbinati elementele pozitive pe care toti le dorim, desi dupa cum spuneam nu este intotdeauna usor, dar preocuparea dumneavoastra arata dorinta atat de frumoasa de a contribui la fericirea copilului dumneavoastra, pe care va doresc sa o aveti si sa o impartasiti din plin.