Dupa culesul viilor din toamna anului 2013 in satul Zanoaga s-a infiripat o noua famile. Doi tineri s-au casatorit. Alexandru si Maria s-au legat pe viata cu juramant in fata sfantului altar si in fata oamenilor, sa se respecte si sa se iubeasca reciproc. Si dupa cum era de asteptat au dus un trai linistit si fericit. Nu le lipsea nimic. Aveau o gospadarie bine ingrijita si cu de toate. El se ocupa cu treburile din curte, la camp si cu gradinaria ca vedeti dumneavoastra satul lor era asezat in apropierea unui rau si pe atunci apa acestuia era curata ca lacrima nu ca acum plina de pacura si de multe alte murdarii. Femeia ca orice fata de la tara, era o buna gospodina, curata, cuminte si ordonata si cu respect fata de barbatul ei, care cauta pe cat ii sta in putinta, ca nimic sa nu tulbure linistea caminului lor.

Ehe, pana aici sa zicem ca toate au fost bune, dar odata cu scurgerea vremii tinerii nostri au observat cu durere ca soarta i-a harazit sa nu aiba copii. Acest lucru le-a umbrit linistea si fericirea si pe zi ce trecea si intristarea lor se adancea. Anii au trecut unul dupa altul, sase ani la numar, fara sa aduca bucurie si fericire in mica lor familie. Dar sa nu vorbim cu pacat, ca bietii de ei au umblat pe la toti doctorii, pe la fel de fel de babe care cat de cat stiau si ele cate ceva cu fel de fel de ceaiuri facute din diferite plante, ba chiar si masaje abdominale a facut tanara femeie dar totul fu in zadar. Care era temeiul acestei sterilitati? Nici noi nu-l stim! Dar un lucru important il stim, ca acea tanara familie nu puteau avea copii si ca isi doreau foarte mult sa aiba macar unul care sa le zica si lor mama si tata.

Intr-una din zile mergeau ei impreuna pe o carare. Se duceau in vizita la niste rude in satul vecin, pentru ca de acolo era familia ei. Cararea pe care mergeau trecea printr-o padure si paseau unul dupa altul ingandurati. Se gandeau fiecare cum ar fi daca ar avea un copil in casa lor. Dar pe cand fiecare era cazut adanc in gandurile sale, omul rupse tacerea si zise femeii lui ca a auzit de un doctor dintr-o tara care poate vindeca asa ceva. Era vorba despre o statiune doar ca costa extrem de mult. Se gandea barbatul sa se imprumute de la prieteni, rude, parinti numai sa se duca tanara lui femeie in statiune sa poata avea si ei un glas de copil in casa. Insa Mariei ii era extrem de rusine pentru ca ea era femeie de la tara iar in acea statiune erau doar femei de la oras, bogate, imbracte frumos si elegant si ii era frica sa nu rada de ea.

Pe cand inaintau ei pe carare dintr-o data se opri Alexandru din drum. Ii spuse Mariei ca parca se aude un glas de copil. Maria incepu sa planga pentru ca sotul ei deja incepu sa aiba halucinatii si sa auda glasuri de copii. Il linisti ca sunt doar pasari in acea padure, de unde sa fie copii? Mai ales prin padure! In tot acest timp se auzi din nou asa ca un scancet de copil. Deci lui Alexandru nu i se paruse si nici nu era o halucinatie sau un cosmar. Era cu adevarat un scancet, un plans inabusit de copil mic. De indata fura cuprinsi de un tremur nestapanit si de o curiozitate irezistibila si in mare graba se indrepta in acea directie. Se oprira in loc si ramasera incremeniti ca doua stane de piatra holband ochii unul la altul de parca intrasera amandoi intr-o stare de halucinatie. sub un tufis umbros ce crescuse la tulpina unui alun ce credeti ca le-a fost dat sa vada?