Cand ai deja un copil adolescent nu prea stii cum sa te comporti cu el, pentru ca trece foarte repede de la o stare la alta. Sunt momente cand este langa tine, iar dintr-o data parca se transforma. Ba devine frustrat, ba nervos, lacom, fricos sau manios. Lacaomia la adolescenti poate imbarca diferite forme, de la apetitul alimentar excesiv, la dorinta obsesiva de a avea cat mai multi bani si nevoia de confort, ori devine lacom sa aiba tot ce are celalalt de langa el. Este un dezechilibru pe care foarte greu parintii au capacitatea sa il recunoasca chiar si fata de ei insisi.

Intr-o lume in care un sfert din adolescenti sunt supraponderali, in care consumul excesiv de alimente, bauturi alcoolice este ceva mai bun decat sanatatea lor, prin mii de relame comerciale in care exista o adevarata industrie a reclamei, se poate spune ca lacomia adolescentului este o probleme generala.

Compasiunea fata de un lacom ne arata ca ne referim la compasiunea manifestata activ si contiunu fata de el, dar sa nu-i dam impresia ca facem ceva pentru el. Ne manifestam prin gesturi de ajutor date in diferite cazuri. Aceasta manifestare concretea a compasiunii constituie un fel de dus rece, inviorator si binevenit pentru cei care au un apatit excesiv, nu conteaza in ce sens.

Privita la rece lacomia nu este decat o dorinta extrem de puternica, interioara, instinctuala de a primi mereu cate ceva de la oricine, de a primi senzatii placute, de a primi siguranta, un anumit gen de apreciere. Ei bine, prin compasiune nu facem decat sa inversam polaritatea, invatand treptat alaturi de adolescentul nostru bucuria de a da, care va ajunge sa inlocuiasca treptat obsesia de a primi mereu si il va vindeca pe toate planurile.

Inhibitia adolescentului constiutie un mecanism firesc de stopare sau de atenuare a unor impulsuri care i-ar putea dauna daca ar avea curajul sa le dea curs. Capacitatea de a se inhiba il ajuta sa nu aiba izbucniri nervoase necontrolate, sa nu rosteasca afirmatii pe care le-ar regreta mai tarzaiu, sa nu sa se manifeste prea agresiv sau indecent. In doze prea mari, insa inhibitia devine un fel de a doua natura, care le reteaza orice manifestare spontana, daunandu-le profund.

Adolescentii inhibati nu reusesc sa relationeze cu cei din jur, au o viata sentimentala nu toamai placuta, nu reusesc sa iaba initiative creatoare, nu reusesc sa-si traiasca viata normal.

Sportul in echipa il poate ajuta foarte mult. Acest sport are doua calitati. Prima dintre ele este ca ii obliga sa fie dinamici, sa se expprime liber, fie chiar si prin atingerea unei mingi sau prin simpla alergare. A doua calitate este aceea ca sportul ii ajuta pe nesimtite sa relationeze, sa primeasca si sa dea informatii din interiorul echipei. Fie ca joaca fotbal, volei, tenis dublu ori baschet, ca au sau nu un talent sau nu au conditie fizica prea buna, sportul de echipa ii ajuta sa faca progrese imense in depasirea inhibitiilor. Insa totul cu o singura conditie - aceea de apune suflet in tot ceea ce face chiar daca este vorba de un simplu joc.

Frustrarea este cea mai des intalnita la un adolescent. Este o emotie adesea foarte indiscreta, greu de ghicit de cei din jur, dar care poate lasa urme foarte adanci asupra psihicului si in timp asupra corpului. Adolescentul frustrat are senzatia ca a fost inselat sau pagubit, dar foarte rar isi exprima explicit resentimentele pe care le are. Daca mania ar fi o exprimare pe fata si extrema a resentimentelor fata de persoane sau situatii, frustrarea este varianta discreta care –clocoteste - in interior. Chiar daca suntem parinti de adolescenti trebuie sa avem grija maxima si cum ii spunem dimineata - buna dimineta -. Nu se stie in ce stare este, daca a dormit. Cel mai sigur il lasi cateva minite sa-si revina si il lasi pe el sa faca primul pas in deschiderea unui dialog intre voi.