Cand copilul se apropie de varsta de 3 anisori, incepem sa ne gandim ca va trebui sa ne despartim de el o buna parte din zi. Acesta va merge la gradinita, iar acest act presupune o separare de mediul familial si familiar si integrarea sa intr-un mediu total necunoscut, cu persoane noi. Pasul spre acest nou mediu in care persoanele care ii ofereau pana acum siguranta nu mai sunt, poate sa devina derutant pentru copil. Iar intensitatea cu care traieste acest sentiment poate fi foarte mare. Poate manifesta diferite comportamente, de la cel retras, apatic, la cel hiperactiv, dificil , de agresivitate.

Integrarea copilului in gradinita trebuie sustinuta atat de parinte, cat si de educator. Acesta din urma trebuie sa intervina cu diverse tehnici si mijloace (spatiu atractiv, materiale diversificate, jucarii etc.) pentru a incerca sa suplineasca lipsa celor dragi si pentru a forma o baza de integrare solida, care sa nu afecteze dezvoltarea. De asemenea, parintele trebuie sa gaseasca timp pentru a sta cu copilul la gradi o perioada de timp, in care cel mic sa perceapa educatorul ca pe un prieten al parintelui, un prieten in care poate avea incredere si care poate sa suplineasca o perioada lipsa sa. Bineinteles, nu toti copiii reactioneaza identic. Unii se acomodeaza cu gradinita de cum intra in sala de grupa, altii stau lipiti de mami in prima zi si abia pe parcursul unei saptamani se integreaza si poate ramane singur. Sunt si cazuri extreme, in care copiii sufera in lipsa mamei si plang perioade indelungate. Aici trebuie sa intervina parintele, in calitate de prieten, si sa-i explice copilului (fara a-l certa sau a-i da exemple negative) cat de frumos se va juca la gradi, cati prieteni isi va face, de cate ori vor putea vorbi la telefon.

Pentru un copil este necesar sa fie separat de parinti. Aceasta despartire ii da posibilitatea sa-si descopere abilitatile, sa-si rezolve problemele persoanale (sa se imbrace, sa-si aleaga o jucarie) si ii intareste rezistenta la frustrare. Copilul are nevoie de mai multe incercari pentru a invata ca nu toata lumea se comporta asa cum se asteapta el, iar frustrarile aparute in astfel de ocazii va trebui sa invete sa le gestioneze singur.

Efectele separarii copilului de parinti pot fi influentate de modul in care adultii au reactionat cand copilul a intrat in mediul gradinitei, de personalitatea copilului dar si de mediul ambiant. Putem observa destul de bine acest lucru in momentul in care prezentam copilului 2 sali diferite cu 2 educatoare diferite; va reactiona diferit in cele doua cazuri.

Pentru a evita efecte traumatizante pentru copil in momentul separarii de parinti, este bine ca acesta sa nu aiba impresia ca este dus la gradinita si abandonat acolo. Este bine ca acesta sa fie anuntat din timp. Mami (sau tati) ii vor explica celui mic, in timpul unei plimbari in jurul unei gradinite, sau chiar a unei vizite in interiorul acesteia, ca va merge intr-un loc cu multi copii, cu jucarii frumoase. Apoi il vor familiariza ce cel mic cu personalul din gradinita (educatoare, ingrijitoare, asistenta), cu grupul de copii, cu sala de grupa. In acest timp, acasa, vor exersa impreuna momentele de separare (" La revedere, ne vedem mai tarziu", " Vino sa te sarute mami, pentru ca merge la lucru", " Mi-a fost dor de tine. Ce bine ca am ajuns sa te iau ", etc.) , pentru a gasi cele mai bune formule de despartire.

Cel mai important pentru noi, ca parinti, este sa avem o relatie deschisa, bazata in primul rand pe incredere, cu educatoarele de la grupa. Sentimentul de incredere il vom transmite si copilului. Cand vom vorbi despre educatoare, el va simti daca noi avem unele suspiciuni sau unele nemultumiri, si ne va santaja pentru acestea, incercand sa ne convinga ca ar fi mai bine sa stea acasa.

Gradinita trebuie sa fie un spatiu deschis si permisiv, dar care sa respecte dreptul la intimitate si confidentialitatea.