Stim cu totii zicala cu cei 7 ani de-acasa. Educatia efectuata in aceasta perioada este baza formarii ulterioare a copilului. Este simplu de spus, dar dificil de realizat. Cresterea unui copil in spiritul valorilor morale este o provocare in societatea actuala. Pentru a realiza asta, cred ca ar trebui sa tinem cont de niste lucruri de baza.

In primul rand, trebuie sa ne cunoastem pe noi insine, deoarece nu putem invata pe altcineva daca nu ne cunoastem foarte bine propria persoana. Intai e necesar sa descoperim valorile pe care le pretuim noi mai mult pentru a reusi sa le insuflam si altora.

Apoi, consider ca trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce spunem. Ca parinti, avem o influenta foarte mare asupra copiilor, ei tinzand sa ne copie vorbele, comportamentele. Daca ne aud injurand sau vorbind urat despre altcineva, vor incerca sa faca si ei asta.

De asemenea, trebuie sa fim atenti la comportament. Suntem exemplu pentru copii, de aceea trebuie sa ne comportam ca atare. Nu trebuie sa va spun ca daca cel mic ne vede ca ne stergem nasul cu maneca, asa va face si el.

Copiii vor copia comportamentul nostru, si asta e una din caile prin care le putem insufla valorile morale.

Un lucru important in educatie este disciplina. Dar, a disciplina copiii nu inseamna nicidecum a le trage cate o palmuta atunci cand nu sunt ascultatori. Inseamna a le impune limite si a le explica de ce aceste limite au fost stabilite. Daca un copil face un lucru gresit, ii explicam unde, de ce si cum a gresit. Asa am invatat si noi sa facem lucrurile corect: evitand comportamentele gresite.

In educatia copiilor trebuie sa ne stabilim prioritatile. Acestea vor fi intr-o continua schimbare. Daca astazi am ca prioritate invatarea copilului sa tina lingura in manuta, maine acesta va fi inlocuita cu invatarea mersului pe bicicleta. Nu trebuie ca aceste prioritati sa fie modificate in momentul in care intalnim refuzul copilului ci in momentul in care acesta a invatat ceea ce ne-am propus.

Cel mai important lucru este sa invatam copiii sa ii trateze pe cei din jurul lor exact asa cum ar vrea ei sa fie tratati. Daca reusim acest lucru putem spune ca am inceput formarea unei persoane respectuoase, sociabile, deschisa la nou.

Poate ca e dificil sa incepem sa educam un copil, iar in momentul in care ne gandim la acest lucru, s-ar putea sa ne speriem si sa ni se para ca nu vom reusi niciodata. Ce trebuie sa stim e ca educatia se face in timp, incet, si, odata cu cel mic, invatam si noi. Invatam si noi ceea ce au invatat si parintii nostri. Ca valorile morale cele mai stabile sunt cele dobandite in familie, lasate mostenire din batrani. Invatam ca noi, ca parinti, suntem primele modele pe care copii le vor urma, si pe care le vor lua ca punct de reper pe tot parcursul vietii. Dupa noi, urmeaza educatoarea, invatatoarea, bunicii, alte persoane mature din jur.

Pentru ca cei 7 ani de-acasa sa nu lipseasca nici unui copil, trebuie sa cooperam cu toate persoanele din universul imediat apropiat al micutului, sa-i cream o atmosfera in care educatia sa sa se desfasoare asa cum noi ne-am propus.

Alegerea prietenilor de familie ar trebui facuta cu atentie, pentru ca mai tarziu sa nu le reprosati copiilor "De ce vorbesti cu cutare, nu ti-am spus ca nu ai ce cauita cu el?"

Este mai dificil in cazul parintilor care lucreaza in marea parte a timpului, lasand astfel educatia celui mic pe locul 2. De aceea pentru ei alegerea unei bone sau a unei gradinite trebuie sa fie facuta cu mare atentie.

Nu cred ca exista parinte care sa nu vrea binele copilului sau, sper doar sa ne dam seama ce greseli am putea sa facem in educatia lor si sa le evitam la timp.