Trebuie sa incercam sa ne invatam copii sa isi asume responsabilitatea faptelor lor, sa ii facem sa isi asume vina si sa nu il mai ia in brate de fiecare data pe "nu am fost eu", sau "nu eu am facut asta", sau „nu stiu eu nimic".

Nu, nu asa trebuie sa stea lucrurile cu privire la acceptarea si recunoasterea vinei si lucrurilor facute de copil. Adesea copii spun nu am fost eu, altcineva este responsabil, altcineva este de vina, si aceste cuvinte ajung sa fie ca o replica continua, ca pe o poezie recitata de fiecare data. Copii in general si mai ales cei mici isi asuma cu greu greselile, mai ales cand stiu ca vor fii certati, ca se vor supra parintii pe el sau ca vor fi pedepsiti. Dar, pe de alta parte, ei nu constientizeaza inca ca actiunile lor au repercursiuni, asa ca cu greu isi vor accepta greselile, dar te va surprinde explicatiile pe care cei mici ti le pot da.

Multi copii cand fac ceva rau, cand fac ceva ce nu aveau voie, spre exemplu sa nu iti umble prin geanta, sa nu umble la documentele aduse de la birou, spun intodeauna, fara exceptie ca a fost un accident si ca nu a vrut. Cand ii spui ca stii clar ca el a fost incearca sa fii cat de calma poti, sa nu tipi in primul rand la el, sa fii linistita si sa incerci sa ii explici ce nu este bine, sa nu il ameninti ca il pedepsesti sau sa nu il fortezi in nici intr-un fel sa recunoasca, lasa-l pe el sa o faca din propria-i initiativa. In schimb incearca sa ii explici care sunt repercursiunile faptei lui asupra ta, sa ii spui ca acum va trebui spre exemplu in cazul hartiilor de la birou sa le refaci, si iti va lua mult timp, asa ca nu va mai avea destul timp sa stai cu el sa va jucati. Incercati sa il rugati sa va ajute sa va rezolvati problema pe care el a creat-o, asa se recompenseaza fata de tine.

Trebuie stiut ca din punctul lui de vedere chiar a fost un accident, iar daca tu il tii langa tine cand repari gresala el va invata ce efecte a avut fapta lui asupra ta si va invata sa faca lucrul corect si nu se va simti rusinat sau nu ii va fi frica sa spuna adevarul si sa nu mai faca.

Acum stiti bine ca sunt multi copii, spre exemplu asa facea si fetita mea, daca se impiedica sau daca se lovea intodeauna spunea "a fost din vina ta". Trebuie sa iti pastrezi calmul, si sa incerci sa ii explici ca trebuie sa gasiti impreuna o solutie sa nu se mai intample asa ceva. Alti copii spun "el/ea m-a obligat". Daca se cearta cu o colega, cu sora, sau se trag de par, atunci automat el va spune ca este vina celilalt deoarece celalalt a inceput primul si nu el, asa ca nu este el vinovat, nu a fost el primul, chiar daca nu este asa. Sau cum se intampla cu fetita mea cand imi umbla in bijuterii si mai imi pierdea cate una si eu o intrebam de ce a umblat ea imi spunea ca jura ca nu a fost ea. Tu poti sa ii spui ca stii adevarul si ca astepti sa ti-l spuna ea. Multi copii daca vad ca nimeni nu ii agaseaza vor recunoaste ei din propria initiativa. Iar daca face asta trebuie sa il lauzi putin sa vada ca tu il ierti mult mai repede si mai usor daca spune adevarul, asa va invata ce este onestitatea si va creste intr-un mediu frumos si limpede, transparent, plin de incredere.

Asa ca trebuie sa incercam sa ii determinam sa recunoasca adevarul fara sa le impunem sau sa ii amenintam.