In momentul in care experimenteaza emotii diferite in relatiile cu parintii, copilul are posibilitatea unei exprimari emotionale diverse si directe, ceea ce contribuie la intelegerea emotiilor si reactiile adecvate in diferite situatii. Emotiile au doua functii de baza. In primul rand, ele sunt cele ce determina modul de comportare a copilului. Cei mici tind sa repete experientele placute, care l-au multumit (a spalat o farfurie si a fost apreciat, a daruit o floare si i s-a multumit) si le evita pe cele neplacute, care l-au pus in dificultate sau au creat o situatie de vulnerabilitate (Nu va mai merge pe bicicleta, deoarece a cazut si s-a lovit; nu se va mai juca cu un coleg, deoarece acesta il impinge; nu va mai incerca sa spele vase, deoarece a spart un pahar). In al doilea rand, copilul foloseste emotiile pentru a-si determina mama sau tatal, educatoarea sau colegii/prietenii sa-i satisfaca nevoile. (plang sau rad cand vor sa atraga atentia asupra lor; plange cand nu i se cumpara jucaria dorita).

Pentru dezvoltarea copilului este important moduul in care parintele incurajeaza sau descurajeaza exprimarea emotiilor sale. Exagerarea sau lipsa experimentarii unor emotii pot duce la dereglari de comportament. In perioada gradinitei, datorita nevoii de socializare, copilul va intelege emotiile celorlalti si le va integra intr-un sistem de comportament social. (Va aplauda cand un copil va recita o poezie; va rade cand se va spune o gluma; se va supara cand va fi atentionat ca nu a strans jucariile).

Copilul invata sa-si exprime emotiile prin reactiile adultilor la propriile emotii, prin discutiile despre emotii si prin exprimarea propriilor emotii.

In jurul varstei de 3 ani, copilul incepe sa se "inteleaga", sa fie constient de sine ca persoana, sa observe abilitatile si competentele pe care le are (pot sari, pot sa alerg, am doua maini, mami are grija de mine, etc.) . Incearca sa-si asume autonomia, vrea sa depaseasca toate limitele si regulile. Dar nu stapaneste abilitati si competente emotionale. Starea sa se defineste ca o combinatie intre dorinta de autonomie si dependenta de parinte. Aceasta stare creeaza un tendinta de a se opune parintelui: la orice interdictie, incepe sa planga; il ia pe "nu" in brate;, bate din picior, etc.). Acest moment este inevitabil si greu de depasit, iar parintii trebuie sa fie fermi si hotarati, dar calzi, deoarece copilul se va orienta in functie de reactia noastra si se va simti in siguranta. Este necesar sa il ajutam sa isi exprime sentimentele, emotiile, chiar daca nu le poate descrie. Discutam cu el, ajutandu-l sa experimenteze si sa numeasca emotiile: Esti incruntat, inseamna ca e ceva ce nu-ti place sau ca te supara ceva. Razi, inseamna ca esti fericit. Iar asta ma bucura si rad si eu. Cum te pot face sa razi? .

Intre 3 si 5 ani, copiii incep sa fie preocupati de organele sexuale si, in special, de diferentele de gen dintre baietei si fetite. Este perioada in care achizitioneaza cunostinte ce se refera la notiunea de sex si diferentele de gen. Este o perioada in care sentimentele fata de parintele de sex opus se amplifica, in timp ce parintele de acelasi sexdevine un "rival", pentru care are sentimente contradictorii, de iubire , ostilitate si vinovatie.

In aceasta perioada, fetitele devin mai cochete, interesate de fardurile si hainele mamei, de pantofii ei cu toc. Isi doresc sa stea mai mult langa tati, sa se joace cu el, sa il ajute, sadoarma cu el. Instinctual, incearca sa imite comportamentul pe care l-a vazut la mamica. Este o perioada in care fetitele au o reactie mai dificila cu mama, desi o iubeste.

Baieteii, in schimb, se straduiesc sa opie comportamentul tatalui. Isi imbratiseaza mama, o saruta, o mangaie, o ajuta, toate astea pentru a demonstra ca este mai harnic si mai bun decat tatal sau. Nu suporta lipsa ei, vrea sa doarma cu ea, in incercarea de a-si inlatura tatal. Desi il iubeste, il vede ca pe un rival ce poate sa-i fure dragostea mamei.

Aceste sentimente sunt reale, normale si profunde. Ele nu trebuie ironizate, sanctionate sau trecute cu vederea. De asemenea, copiii nu trebuie sa ne auda ca vorbim cu alte persoane despre comportamentul sau. Trebuie sa le intelegem sentimentele, sa le respectam, sa le temperam cand este nevoie. Este o perioada din dezvoltarea lor, perioada ce trebuie gestionata corespunzator de parinti.