In momentul cand ramai insarcinata, te gandesti ca Dumnezeu te-a auzit si te-a vazut in sfarsit. Nicio secunda, niciun minut nu te gansesti ca copilul mult asteptat s-ar putea naste cu probleme. A sosit si clipa nasterii, momentul mult astepat de mami, tati si bunici. Te uiti cu ochii in lacrimi spre cer si ii multumesti Domnului ca a sosit acel moment magic cand voi doi va veti cunoaste pentru prima data.

Ajunsa la spital sunt preluata de asistente, medici si dusa in sala de nasteri. Mi-au facut o ecografie! Toate se uitau una la alta si nu stiau cum sa-mi spuna ca trebuie sa-mi faca cezariana de urgenta din acuza ca bebe era intors. Am intrebat daca nu va fi periculos pentru bebe. M-au linistit spunandu-mi ca astfel de cazuri sunt intalnite zilnic in maternitate. La miezul noptii am fost dusa in sala de operatie. Era foarte rece iar luminile pur si simplu ma orbeau. O asistenta foarte draguta m-a urcat pe masa de operatie si mi-a soptit la ureche ca totul va fi bine. Din pacate nu stiu exact ce sa intamplat, pur si simplu am adormit din cauza anesteziei si a perfuziei.

Dupa un timp m-am trezit la reanimare iar asistentele sopteau ceva unu alteia. Nu intelegeam exact ce spun, dar era vorba despre copilul meu. Am inceput sa planga si sa strig ca vreau sa-mi vad copilul. De la ecografii eram asigurata ca voi avea un baietel iar de la asistente am aflat ca am o fetita superba de 3,5kg. O asistenta mai tanara a venit langa mine si mi-a zis ca momentan nu pot vedea fetita pentru ca este la incubator, nu are nimic, doar ca asa este procedura. Peste un timp, cand deja incepeam sa ma simt mai bine, medicul neonatolog a venit foarte serios langa patul meu sa vorbim. Era putin palid la fata si le rugase pe asistente sa iasa din salon sa vorbeasca cu mine. Ma asteptam la ce era mai rau, ca fetita mea nu a supravietuit. Atunci medicul mi-a dat cea mai cumplita si ingrozitoare veste-fetita mea scumpa suferea de autism in faza severa. Pur si simplu am ramas blocata, fara cuvinte, simteam doar cum imi curgeau lacrimile pe obraz.

Cum sa se intample asa ceva cu copilul meu? Facusem analize si ecografii in timpul sarcinii si nimeni nu si-a dat seama? Am aflat ca trebuia sa fac un test special in sarcina pentru a descoperi daca sunt astfel de probleme. Dar cum sa ma gandesc la asa ceva? Am stabilit cu neonatologul sa-i faca toate analizele si testele fetitei mele sa afle exact stadiul bolii. Dupa 3 zile am primit vestea - era un stadiu avansat, exact cum imi spusese inainte, era foarte slabita, anemica si oarba. In clipa urmatoare am cazut jos! M-am trezit in pat fara sa stiu ce sa intamplat cu mine! Le-am explicat ca in timpul sarcinii m-am alimentat, am luat vitamine, am avut mare grija de mine. Cum o mama care bea si fumeaza in timpul sarcinii naste un copil sanatos iar eu care am facut tot posibilul sa am o sarcina buna am putut sa nasc asa ceva?? Eram ingrozita, paralizata! Cum ma voi descurca cu un asemenea copil? Ce voi face cu ea? Cum voi comunica cu ea? Cum voi putea avea vreo legatura cu ea? Ce vor spune rudele? Oare o vor accepta?

Dupa 14 zile am ajuns acasa cu fetita mea! Am asezat-o in patutul ei si stateam si ma uitam. Am inceput sa plang! Nascusem singura! Fara nimeni alaturi!E ram o mama singura in acele momente! Sotul meu nici nu stia ce veste il asteapta! Nu am spus la nimeni ca venisem acasa cu fetita! Cateva zile am avut telefonul inchis sa nu vorbesc cu nimeni!