A fi responsabil inseamna a actiona pentru a atinge un scop. Aceasta actiune trebuie facuta fara indrumare, fara presiune din partea altora.

Copilul trebuie sa invete de timpuriu sa ia hotarari si sa suporte consecintele actiunilor sale. Cand este foarte mic parintele este responsabil de tot ce se petrece in viata copilului, deoarece acesta nu stie sa se hraneasca, sa se imbrace, sa foloseasca toaleta, sa faca baie. In timp ce cresc, copiii trebuie sa fie invatati sa se descurce singuri, sa-si castige autonomia. Din prea mare grija, tindem sa facem totul in locul lor: sa strangem hainele, sa strangem jucariile, sa-i imbracam, sa-i incaltam. Comportandu-ne astfel nu facem decat sa ne subestimam copilul si sa-i dam impresia ca nu stie sa se descurce singur. Tot acest comportament din partea parintilor ii poate creea impresia gresita ca are doar drepturi, nu si indatoriri.
Intr-o familie fiecare isi are rolul propriu, iar copilul trebuie sa invete sa-si asume responsabilitatile specifice varstei. Ar trebui inlaturata discriminarea de gen, in asa fel incat cel mic sa o vada pe mama ca repara o balama si pe tata ca pregateste mancare sau spala vase. In acest fel va invata ca responsabilitatile nu sunt specifice genului.

Cand il rugam pe copil sa faca un anumit lucru, trebuie sa ne gandim la gradul de dificultate: sarcina trebuie sa fie destul de dificila, pentru a-l antrena in a-si folosi deprinderile si cunostintele, dar si destul de simpla pentru ca acesa sa o poata indeplini.

Orice responsabilitate trebuie perceputa de copil ca placere, si nu ca obligatie. De aceea este necesar sa-i oferim posibilitatea de a alege singur dintr-o serie de responsabilitati. Va face ceea ce i se pare mai interesant, sau mai complicat - in functie de copil. Pentru a evita monotonia, plictiseala. este bine sa schimbam o paret dintre sarcinile atribuite, sa le alternam saptamanal sau lunar. De exemplu, daca saptamana aceasta copilul isi va aranja lucrurile in dulap, saptamana viitoare poate sa ajute parintii la spalatul vaselor.

Trebuie sa laudam copilul pentru orice lucru bine facut. In schimb, criticile este bine sa le precedate de o observatie pozitiva (Ce mult ma bucur ca ti-ai asezat hainutele. Ar fi bine ca data viitoare sa asezi pantalonii pe raftul cu pantaloni, iar maletele pe raftul lor.) Indeplinirea sarcinilor mai dificile este o provocare pentru toti copiii. De multe ori ii rogi sa stearga masa dar ei vor sa spele farfuriile (5-6 ani). Atunci putem sa le asezam un scaun langa chiuveta si sa-l supraveghem in timp ce spala lingurile si farfuriile. Inlaturam paharele, furculitele, cutitele, pentru a nu se accidenta. Bineinteles ca dupa ce pleaca la joaca (fara sa ne vada), le vom spala din nou, dar copilul va prinde curaj, se va stradui sa-si realizeze cat mai bine sarcina. Este important sa ne multumim cu efortul depus de copil, si sa nu vizam rezultatul. Beneficiile trebuie apreciate mai tarziu, dupa ce va exersa de mai multe ori actiunea respectiva.

Ce poate face un copil de 3-4 ani? Poate aseza tacamurile la masa, poate sterge praful de pe mobilierul aflat la inaltimea sa, poate uda plantele, poate sorta rufele dupa culori sau aseza sosetele perechi. La 5-7 ani, poate sa arunce gunoiul, poate strange masa, poate face ordine la birou sau la jucarii, poate aseza lenjeria in dulap.

De multe ori, cand parintii nu au incredere in copil, evita sa le dea responsabilitati. Considera ca este prea mic sau nepriceput. Iar copilul, daca stie ca mama sau tata nu are incredere in el, evita responsabilitatea, pentru nu a fi criticat sau certat. Una din regulile pe care trebuie sa le invete copilul de timpuriu este aceea de a-si asuma consecintele faptelor sale. Si asta cu ajutorul parintilor, care sunt acolo sa-l incurajeze si sa-i indrume.