Grupa de varsta cu cel mai mare grad de risc pentru dezvoltarea unei tulburari de comportament alimentar este intre 13 si 18 ani. Aceste tulburari grave debuteaza cel mai frecvent inca din adoloescenta. Oamnenii invata din copilarie ce inseamna un mod de viata sanatos. Fara a reduce majoritatea conversatiilor la - ce mananci? Cat mananci? Cum mananci? Trebuie sa incercam sa ne obisnuim copilul cu o
alimentatie sanatoasa si deversificata. Desigur acest lucru se realizeaza in special prin puterea exemplului.
Stati de vorba cu un medic nutritionist pentru a primi sfaturi legate de
alimentatie si exercitiu fizic. Incercati sa nu faceti comentarii privind aspectul fizic nici al tau, nici al celor din jur, dar mai ales niciodata sa nu comentezi despre aspectul adolescentului tau. In plus incercati sa petreceti un timp cu copilul tau incurajandu-l sa faca diverese activitati care il intereseaza si care ii fac placere.
Trebuie sa stiti ca grupa de varsta cu cel mai mare grad de risc pentru aceste tulburari alimentare este intre 13 si 18 ani. Este extrem de important sa luam in seama toate semnele de alarma - fiica ta se plange deseori de aspectul fizc - sunt prea grasa, am burta, arat ingrozitor - copilul tau devine preocupat de diete sau alte metode de slabire, gasiti in
camera ei pastile de slabit, laxative, diuretice, refuza sa manance la mesele organizate in familie, foloseste foarte des toaleta dupa ce mananca, refuza anumite tipuri de mancare sau alimente, foloseste exclusiv alimente de tp – dietic - bauturi afra zahar, iaurt fara grasime, alimente dietetice; scade foarte mult in greutate sau prezinta fluctuatii de greutate, se plange frecvent de constipatie sau dureri abdominale.
Incercati sa aveti o discutie deschisa, calma privind ingrijorarile tale. Nu acuzati si nu invinovatiti ci axati-va discutia pe o intelegere si suport fara sa uitati ca acest comportament nu este indreptat impotriva ta, ca parinte. Daca ingrijorarile tale persista, adresati-va de urgenta medicului. Nu va transformati intr-un paznic al copilului tau si nu intrati intr-o lupta de putere - cine are dreptate? Sau – de ce nu intelegi?
In cazul in care copilul tau a fost diagnosticat cu o tulburare de comportament alimentar incearca sa gasesti informatii precise despre aceasta tema pentru a intelege mai bine ce inseamna si cum puteti ajuta intr-un mod real.
Mai ales printre adolescente, obsesia slabitului face ravagii. Anorexia este o boala, o afectiune care se explica printr-o greutate corporala scazuta, sub cea normala pentru varsta si inaltimea coplilui, determinata de teama de a lua in greutate si de o perceptie asupra formei si greutatii propiului corp. De cele mai multe ori adolescentele cu anorexie inca se considera plinute chiar si atunci cand greutatea lor corporala scazuta le pune vaita in pericol.
Anorexia se manifesta prin restrictionarea drastica a caloriilor si a
alimentatiei in general. Copilul refuza sa manance anumite alimente crezand ca se ingrasa, face sport in exces in scopul prevenirii luarii in greutate, consuma pastile sau ceaiuri de slabit, tine perioade de post, consuma ceaiuri laxative si diuretice, ba chiar isi provoaca varsaturi in scopul eliminarii resturilor de mancare.
Adolescentele cu anorexie pot prezenta si episioade de mancat convulsiv, care se manifesta prin consumul unei cantitati mari de alimente intr-un timp scurt, cu sentimentul lipsei de control asupra comportamnetrului alimentar. Printre simptomele fizice care apar din cauza greutatii corporale scazute, dar si din cauza abuzului de laxative sau diuretice, avem si alte cateva semne de alarma – amenoree (absenta menstratiei), subtierea si fragilitatea parului, senzatia de frig (scade temperatura corpului), piele uscata cu tenta usor galbuie, constipatie si dureri abdominale, ameteli, senzatii de lesin, durei de cap, aparitia de par nou pe suprafata corpului si a fetei, ritm cardiac scazut, tensiune arteriala scazuta, palpitatii, anemie, slabirea muschilor, deteriorarea masei musculare, probleme ale rinichilor.
Nu trenuie sa ne lasam adolescentii sa ajunga sa prezinte aceste grave simptome. Este obligatia si datoria noastra sa-i ajutam si sa-i indrumam cat putem noi de bine.