Cand eram copil, la scoala se purta uniforma. Obligatoriu. Si numar matricol. Am purtat si cravata, dar pentru scurt timp. Astazi.... cum ne imbracam copiii pentru scoala?

Greu mi-a fost sa raspund. Am optat pentru haine normale, obisnuite, pe care le purtam in viata de zi cu zi. Cand am intrat in clasa copilului meu, m-a izbit o explozie de culoare: verde, galben, rosu, albastru, roz, mov....era adunat curcubeul in clasa pregatitoare. Initial mi-a dat o stare de optimism, dar dupa ce am discutat cu doamna invatatoare cateva minute, deja ochii mei au inceput sa oboseasca. Si m-am gandit la ochisorii lor. Oare cum mai puteau urmari semnele acelea ciudate de pe caietele cu atata culoare in jur.

Tot atunci am mai observat ceva. Cativa copii stateau tantosi, in hainute elegante, privind de sus doi pitici aproape nevazuti. Erau imbracati in costume de sport, cam vechi si decolorate. Parca nu apartineau lumii de poveste din clasa. Si m-am simtit putin ciudat. Daca ma puneam in locul lor, cred ca ma ascundeam sub banca. Le cunosteam familia. O duceau cam greu, banii le ajungeau de pe o zi pe alta, chiar daca se straduiau sa economiseasca. Cum ar fi putut sa le cumpere copiilor hainute elegante, cand ei abia aveau banuti pentru mancare? Si mi s-a facut mila. Nu cred ca erau ei vinovati de situatia familiei, dar ei sufereau cel mai mult.

Si daca ar fi un caz singular, ar fi usor. Cativa parinti mai instariti ar reusi sa procure ceva de imbracat pentru 2 copilasi. Dar nu e. Sunt, cel putin in scoala baiatului meu, destul de multi copii ce provin din familii sarace.

Si atunci m-am gandit ca in uniforma ar fi aratat aproape la fel, si nu ar fi contat decat modul in care se poarta la scoala. Nu-mi surade ideea uniformei, asa cum o stiu eu. Fetita cea mare a purtat uniforma in primii doi ani. Vechea uniforma pe care am purtat-o si eu, cu sortulet albastru si guleras brodat. Erau frumosi toti, dar lipsea ceva de acolo. Lipsea acel ceva care-i aducea in prezent. Aveam impresia ca sunt tot acum 20 de ani.

Nu sunt nici pro, dar nici contra uniforma. Daca s-ar impune din nou in scoala, cred ca as fi de acord. Dar.... cu unele conditii. Cred ca uniforma poate fi aleasa impreuna cu parintii. Nu invatam intr-una din scolile de elita, in care copiii sunt inscrisi cu mare greutate iar parintii nu trebuie decat sa fie de acord cu propunerile conducerii. O uniforma draguta, in care copilul sa se simta bine, indiferent daca este baiat sau fetita. Nu costumul clasic, care-i transforma in mici barbati, si nici sortuletul de "bucatareasa". Cred ca baietii s-ar simti mai bine intr-un pantalon reiat (o culoare stabilita de comun acord) si un tricou, cu maneca lunga sau scurta, sau poate chiar o camasuta. Iar o fustita plisata, cu o centura asortata si o maletica simpla ar fi foarte dragute pentru fetite.

Eu, personal, si cred ca si dumneavostra imi veti da dreptate, am ajuns la concluzia ca uniforma poate fi destul de utila, daca este decenta, eleganta, aleasa pe masura bugetului parintilor si preferintelor copiilor. (La clasa pregatitoare am hotarat deja ca anul viitor, cand vom fi scolari "de-adevaratelea", sa folosim o combinatie de culori - galben pai si albastru kaki. Mai ramane sa stabilim croiala. Si vom gasi ceva ce putem procura din comert, deoarece copiii cresc repede, iar o hainuta pe comanda este mai greu de procurat).

Asa, cand vom intra in clasa ne vom umple de optimism, dar starea aceasta va ramane pana cand parasim scoala. Copiii nu isi vor mai etala tinutele de gala decat la diverse ocazii si vor invata sa-i respecte si pe cei cu situatie materiala mai precara. Iar mintea lor zbuciumata se va concentra la ceea ce vor realiza la ora, si nu pe modul in care isi vor ruga parintii sale cumpere pantofiori ca ai lui cutare, sau hainuta cu spiderman, cum au vazut la colegul. Traim, intr-adevar, intr-o societate democrata, dar trebuie sa invatam sa respectam persoana pentru ceea ce este si nu pentru hainele care le poarta. Asa ne vom invata copiii ca omul face haina, nu haina face pe om.