Cel mai bun prieten

Am locuit o perioada mare intr-un oras, dar dupa ce am ramas insarcinata am hotarat ca ar fi mai bine (din diverse puncte de vedere) sa ne mutam la casa. Asa ca am ajuns intr-un sat curat si cu oameni veseli. Totusi, prietenii nu i-am schimbat, doar ne-am facut altii noi.

Baiatul meu cel mare era in clasa a VI-a si a primit vizita unui coleg de clasa "nascut si crescut" in mediu urban. Mielutul Gheorghita alerga prin livada, iar musafirul nostru a sarit speriat in bratele mamei sale: "Mami, mami, uite un caine rau". Va asigur ca intamplarea este adevarata, si nu doar un pretex pentru o alta poveste.

Cred ca va inchipuiti cum copiii mei se uitau derutati imprejur sa gaseasca cainele cel rau. L-am gasit, l-am chemat la noi si i-am facut cunostinta colegului cu Gheorghita. Cred ca nu trebuie sa va spun ca s-au imprietenit destul de repede (mai ales cand s-a demonstrat ca mielutul nu musca). Am ramas oarecum marcata de aceasta intamplare, nu atat pentru ca baietelul nu a stiut ce animalut vede, ci mai mult pentru atasamentul pe care acesta la dezvoltat fata de mielutul nostru.

Tot in acelasi context, la o petrecere de ziua baiatului, atractiile nu au fost tortul, muzica sau jocurile in aer liber, ci cainele, motanelul si iepurasii. Toti copiii, fara exceptie, au fost entuziasmati cand am scos iepurasii in livada. Chipurile lor emanau o incantare de nedescris.

Atunci mi-am dat seama cat de mult conteaza pentru un copil un mediu in care sa poata comunica cu animalele. Exista, intr-adevar, si riscuri, dar beneficiile sunt mult mai mari.

Daca ati avut ocazia sa cunoasteti copii crescuti la tara, in gospodarii cu animale, cred ca ati observat la acestia o mai mare responsabilitate dar si o deschidere neconditionata fata de cei din jur. Sunt aproape sigura ca fiecare copil isi doreste un animalut cu care sa se joace. Bineinteles, asta nu inseamna ca il si obtine. Cei mai multi parinti estimeaza gresit balanta dintre beneficiul de a avea un animal de casa si responsabilitatile ce le induce ingrijirea acestuia.

Intr-adevar, un animal de companie poate cauza neplaceri: de la covoare roase, mizerie, zgarieturi, la muscaturi, paraziti sau astm. Insa toate acestea se intampla doar daca animalul nu este ingrijit corespunzator iar copiilor nu le sunt impuse anumite reguli.

La ce trebuie sa fim atenti cand ne hotaram sa avem un animal de companie? In primul rand, inainte de a-l prezenta copiilor, trebuie sa mergem cu el la un medic veterinar. Trebuie deparazitat (daca este cazul), vaccinat, urmand ca, pe viitor, controalele medicale sa se efectueze regulat. Regulile trebuie impuse copiilor de la inceput - puteti sa le prezentati ca o conditie fara de care nu vor primi noul prieten; le vor accepta sigur. Grija dumneavoastra va fi sa le si respecte. Nu sunt multe, dar sunt foarte importante. In primul rand, igiena dupa contactul cu animalul. Spalatul pe maini este obligatoriu. De asemenea, accesul animalului de companie in bucatarie trebuie interzis, precum si impartirea mancarii cu acesta. Cat copiii sunt mici, trebuie supravegheati in permanenta cand se afla in preajma animalelor, pentru a nu fi zgariati sau muscati - in joaca, pentru ca animalele nu fac rau voit .

Fac insa mult bine. Si daca incepem cu joaca, sigur sunteti de acord cu mine. Copilul este incantat sa se joace cu un animal. Simte ca este un prieten care nu-l va parasi si care il va iubi neconditionat. Sare cu el, alearga cu el, se rostogoleste si este fericit. Si pentru ca sunt prieteni va avea grija sa nu-i lipseasca nimic: il va hrani, ii va da apa, il va scoate la plimbare. Odata cu acestea, va avea sentimentul ca este raspunzator pentru cineva, ca este " fratele mai mare", in acest fel invatand ca ceea ce face asigura bunastarea altei fiinte decat a sa. Dar va primi si un sentiment de siguranta si calm. Prin interactiunea cu un animal, copilul invata sa inteleaga mai usor ceea ce simt cei din jurul sau fara a fi nevoie de cuvinte; comunicarea nonverbala ii imbunatateste inteligenta emotionala. Un copil care primeste un animal potrivit caracterului sau va deveni in scurt timp mai sigur pe el, mai calm, mai responsabil, mai social si mult mai vesel.

Ce animale puteti sa aveti ca parteneri de apartament? Un caine sau o pisica, un hamster sau un iepuras, pestisori sau pasari de colivie. Stabiliti impreuna cu cel mic , dupa ce evaluati spatiul pe care il puteti pune la dispozitie si ii explicati ce implica ingrijirea fiecaruia.