Draga mea Ioana, micuta mea nepotica era pe zi ce trece tot ami retrasa, tot mai trista, statea mai mult inchisa in camera ei. Tatal ei stia perfect ca suferea, in fiecare zi ii spunea ca mami va veni acasa. In timpul zilei Ioana trebuia sa ramana in grija unei doamne, o vecina de bloc, unde locuiau ei. Ioana nu stia sa vorbeasca limba respectiva, doamna care avea grija nu stia nici ea sa vorbeasca romaneste. Dar fratelei meu ii convenea, avea macar cine sa stea cu micuta lui cat era el la servicu. Macar o stia in siguranta. Totusi o suna din ora in ora sa verifice ce face si astepta cu nerabdare sa ajunga seara la acasa sa o vada. Nu-i placea ca trebuia sa stea o zi intrega in casa. Nu cunostea pe nimeni, nu putea iesi in fata blocului sa se joace. In acea seara cand s-a intors acasa, gasise mancarea in frigider exact cum o lasase el dimineata inainte sa place la sevicui. S-a luat la cearta cu doamna care avusese grija de ea. Dar biata femeie nu era vinovata cu nimic. Ii dusese mancare in camera, dulciuri si suc dar refuzase sa manance. Ii era extrem de dor de mama ei. Fratele meu o sunase pe cumnata mea in acea seara sa vada daca ea poate vorbi cu Ioana. Ii explicase intreaga situatie si a hotarat ca cel mai bine ar fi sa vorbeasca cu fetita. Zis si facut. Au vorbit la telefon...si au vorbit mult...au povestit..au ras..au plans impreuna. Au stabilit sa vorbeasca macar de 2-3 ori pe saptamana. Dupa ce terminase de vorbit la telefon cu mama ei. micuta mea s-a asezat la masa sa manance. Si a mancat mult. Avea nevoie sa auda vocea mamei ei! Din acea seara Ioana isi revenise. Era din nou vesela, energica...ba chiar a si iesit cu bona ei la plimbare. Chiar daca nu se intelegeau...incercau sa vorbeasca prin semne.

Se apropia ultimul proces dar si cel definitiv. Atunci se hotara verdictul impotriva medicului de familie. Datorita noului medic de familie numele Ioanei a putut fi readus la realitate. Cu cateva zile inainte de proces, aflasem ca baietelul medicului de familie era in Franta la o clinica unde trebuia supus unei interventii chirurgicale destul de grave. Poate ca ma cred fara sentimnete..dar in sinea mea ma bucuram...dar imi parea extrem de rau pentru ca era un copilas de 8 ani, exact aceeasi varsta ca micuta mea printesa. Un rau facut se intoarce impotriva ta..doar ca nu te loveste pe tine...ci loveste in persoanele dragi tie. Zambetul lui specific disparuse de pe fata lui..era trist si nedormit. Toti banii luati de la bietii parinti sau din alte ilegalitati acum disparusera. Erau cheltuiti pe avocati.Ca doar domnul doctor si-a angajat doi avocati...crezand ca asa va castiga si ma va intimida. Dar nu! El pierdea, banii nu mai erau iar acum copilul lui avea nevoie de bani ca de aer sa poata fi tratat. Cand auzi ca un copil nevinovat sufera...ti se face mila...dar cand mai afli ca este copilul celui mai mare dusman al tau...iertarea si mila dispar.

Dar asta este viata..cum este ea..trebuie sa o traim...de voie de nevoie. Dupa terminarea procesului trebuia sa mai asteptam in jur de acteva ore pana se dadea verdictul final. Aveam incredere ca va fi iesi vinovat si judecat. Dar surpriza mare...dragul nostru medic de familie a fost declarat vinovat dar nu va fi judecat pentru ca copilul este prea bolnav. Ok!Si ce are de a face cu asta? De abia atunci mi-am data seama ca a profitat de propiul copil sa scape de pedeapsa. Imediat am facut recurs dar a fost respins pana se va intoarce el din Franta. Si cu Ioana mea cum ramane?La acest lucru nu s-a gandit nimeni?