Vreau sa scriu despre divort, deoarece este un subiect despre care avem ce discuta si pe care il intalnim din ce in ce mai des in ultima vreme si care isi pune grav amprenta pe dezvoltarea copilului sau copiilor dupa caz.

In fiecare familie mai exista certuri, tensiuni, si chiar daca noi parintii incercam pe cat se poate sa nu le expunem in fata copiilor acestia resimt toate aceste tensiuni familiale. Asta in cazul cel mai fericit in care cei doi parinti nu uita ca mai au si copii si trebuiesc protejati, dar sunt si cazuri, din nefericire, care uita deseori de copii si isi expun problemele si frustrarile de fata cu cei mici fara sa-si dea seama de consecintele pe care le au asupra celor mici.

De obicei copiii sunt foarte atenti si sensibili si imediat isi dau seama daca ceva este in neregula cu unul dintre parinti sau cu amandoi, vorbind aici de cei care incearca sa ascunda faptele de copii nu despre cei care se cearata de fata cu cel mic.

Acum, ca toate aceste conflicte duc la destramarea relatiei, cuplului, adica catre un divort trebuie sa avem mare grija si eu sunt de parere ca trebuie instiintat copilul mai pe ocolite, mai cu menajamente, dar trebuie explicat despre situatie, deoarece cel mic daca nu i se spune cat de cat despre ce este vorba sau despre ce o sa se intample va crede ca este vina lui, isi va face tot felul de scenarii care il vor manca psihic.

Se va simti vinovat de ceea ce se intampla nestiind ca el este defapt nevinovat. Se vor gandi ca toate acestea se intampla ca el nu a fost cuminte indeajuns sau ca el nu a invatat bine, diverse motive le trec prin cap si asta ii face sa isi piarda echilibrul emotional si unii, care intr-adevar sunt mai sensibili, vor deveni din ce in ce mai inchisi in ei, unii pot chiar deveni depresivi sau pot capatat tot felul de vicii care se pot dovedi foarte periculoase.

Trebuie stiut ca familia este echilibrul suprem pentru un copil, iar parintii sunt vazuti ca pe niste exemple demne de copiat si urmat, de aceea spun ca am vazut caz in care violenta domestica era ca la ea acasa si cuvintele adresate mamei erau la ordinea zilei, astfel cel mic (baiat fiind) facea exact ceea ce tatal sau facea, spunand ca daca tatal face asa asa trebuie sa faca si el deoarece era normal. Aceste cazuri nu sunt bune, fac rau copilului.

Asa este si in cazul unui divort deoarece copilul va fi pus in situatia in care va trebui sa aleaga, sau in cazuri si mai rele cand se cearta pe custodia celui mic si il ia unul dintre parinti la care probabil cel mic nu vroia.

Trebuie tratat cu foarte mare seriozitate acest subiect foarte delicat si privit mai intai prin ochii unui copil si gandit la ce repercursiuni va duce aceasta despartire fie ea temporara sau definitiva.

Trebuie mai intai gandit la ceea ce este bine pentru copil, la nevoile lui apoi la ceea ce ne trebuie noua, dar noi ne gandim mai intai la noi (nu mai vreau sa stau cu el/ea, nu il mai suport) si apoi la copilul nostru.

Aici nu se tine cont de varsta lui, deoarece multi spun ca daca este mic uita mai repede sau ca nu intelege el despre ce este vorba, nu este asa el intelege indiferent de varsta si trebuie sa ii protejam cat de mult se poate, mai ales in cazurile in care se mai poate face ceva pentru a evita aceasta despartire.

Copilul va fi trist indiferent care va fii parintele care se muta sau indiferent care a fost rau sau a caruia a fost vina.

De ce va spun toate acestea, deoarece am vazut astfel de cazuri am prietena care de dragul copiilor si pentru a-i pune la adapost de aceste dezechilibre emotionale au hotarat sa isi mai dea o sansa, chiar daca nu erau convinsi ca este cel mai bun lucru pe care il puteau face.