Dragi mamici

Astazi simt nevoia sa va impartasesc parerea mea in legatura cu viata la tara, cu avantajele si dezavantajele ei. Am intalnit multe opinii pro si contra de-a lungul vietii, dar niciodata nu am simtit nevoia sa expun in scris ceea ce eu cred despre traiul la tara.

Multi cred ca taranii au un trai greu, departe de civilizatie si sunt incapabili de a realiza ceva in viata. Multi spun ca la tara oamenii sunt inculti si nu pot sa concureze cu cei de la oras. Ei bine, eu de cand ma stiu am trait la tara, si vreau sa va spun ca nu as schimba asta pentru nimic in lume. Imi place viata la tara, imi place sa ma trezesc in cantecul pasarelelor, in zumzetul albinelor... Imi place sa colind dealurile inverzite si padurea deasa de langa sat. Vreau ca si copiii mei sa aiba sansa de a se bucura de toate astea.

Vreau sa le ofer copiilor mei o viata sanatoasa, un aer respirabil, departe de poluarea urbana. Vreau sa simta vantul prin par si libertatea in suflet... Pentru mine viata la oras nu exista... Nu as putea locui intre betoane si sa ma trezesc in zgomot de masini, respirand aerul greu si incarcat de praf. Prefer sa-mi murdaresc mainile in tarana si sa-mi scot hrana necesara decat sa am unghii impecabile si sa cumpar tot felul de mancaruri sophisticate, dar pline de chimicale... Multi vor crede ca sunt inapoiata, dar prefer sa raman asa... cu dragostea de pamant infipta adanc in suflet. De primavara si pana toamna, munca la tara nu mai conteneste... dar nu exista satisfactie mai mare ca aceea de a aduna ceea ce ai produs cu mainile tale.

Oare de ce acei oameni care de multe ori ne privesc de sus, acei oraseni care se cred superiori noua isi doresc produsele noastre? Oare nu le suntem noi cu mult inferiori? Cum de vor atunci sa traiasca cu produsele noastre? Vreau sa le transmit doar atat: sa nu uite ca vesnicia s-a nascut la sat! Oricat s-ar stradui unii sa ne desconsidere, nu as da pentru nimic in lume viata de la tara.

Cat despre cultura si invatamantul in zona rurala, parerea mea este ca si la sat ca si la oras sunt copii inteligenti cu care ne madrim. Si noi la randul nostru am fost capabili de a ne insusi cunostintele necesare... Si in randul nostru sunt si au fost oameni de cariera, oameni capabili de care suntem mandri. Eu cred ca cineva dornic sa invete si sa reuseasca in viata, va invata indiferent de institutia de invatamant... fie ea la tara sau la oras. Sa nu uitam de marele Creanga care ne-a adus atata bucurie in suflet, si era atat de mandru de locurile natale... Nascut intr-o familie modesta de tarani a reusit sa devina cineva. Si multi altii asemenea lui, care nu au avut la indemana modernismul, tehnologia de azi.

Deci dragi mamici de la tara, sa nu ne lasam influentate de vorbele rautacioase ale unora si sa ne facem copiii mandri de locurile natale. Fiecare se simte bine in mediul lui, in mediul din care face parte si unde s-a obisnuit.

Am tinut sa redactez acest articol pentru a le transmite celor de la orase care nu au tocmai o parere prea buna despre viata la tara, ca nimeni nu e mai presus de nimeni. Va veni ziua in care copiii nostri vor fi nevoiti sa studieze in licee in oras si sunt mai mult ca sigura ca, venind din mediul rural vor avea multe probleme de integrare. De aceea, fac apel la mamicile de la oras sa-si invete copiii sa nu faca discriminari.

Nimic de zis.... si viata la oras este palpitanta si are avantajele ei: poti gasi un loc de munca mai usor, poti oferi copiilor cursuri de specialitate in anumite domenii... si multe altele. Respect persoanele de la oras, dar as vrea la randul meu sa nu mai fim priviti, nici noi nici copiii nostri ca niste simpli "tarani prosti".