Astazi am simtit nevoia sa-mi impartasesc durerea pe care o simt fata de toate acele suflete pierdute si fata de acele fiinte minunate care traiesc cel mai mare cosmar al vietii lor. Cred ca orice om care se gandeste macar pentru o clipa ce inseamna aceasta tragedie pentru un tata, o mama, un bunic / bunica, frate sau sora sau oricine a pierdut pe cineva drag... simte aceasta durere in sufletul lor.

In aceste momente cumplite te rogi pentru cei care au ramas in viata sa se faca bine, pentru cei care se simt si ei perduti odata cu fiintele dragi sa indure aceasta durere, pentru copilul / copiii tau sa nu li se intample nimic rau, si ii multumesti lui Dumnezeu ca nu esti tu cel care traieste o astfel de tragedie, egoist poate din partea noastra sa gandim astfel, acum, dar cine poate gandi altfel?!! caci nici nu-mi pot imagina durerea celor care trec prin toate acestea, nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi sa trec eu prin aceasta durere:((

Doamne, da-le putere sa mearga mai departe si odihneste in pace acele suflete plecate atat de devreme dintre noi :(((.

Cum, cum poti sa induri o astfel de durere? Cum, cum poti sa traiesti fara copilul tau? Cum poti macar sa te gandesti ca el nu mai exista? sa traiesti cu amintirea lui, cu amintirea rasului lui, a vorbei, a tot ceea ce era ?!!! ... Cum poti sa mai intri in camera in care statea sa te uiti la hainele care le purta, la fotografiile in care zambea, la tot ce insemna el... caci doar acestea ti-au mai ramas grag parinte :((.

Oh Doamne, e prea mare durerea, e prea greu de suportat. De ce trebuie sa se intample astfel de tragedii? De ce trebuie sa trecem noi, oamenii, prin astfel de clipe cumplite? Cum mai poti sa traiesti, daca mai poti numi asta viata, dupa aceasta cumplita suferinta.

Se spune ca D-zeu iti da cate poti duce ... dar cum poti sa induri asa ceva? E prea mult pentru orice parinte, e prea greu de suportat, e mult prea trist caci „adevarata durere ramane aici, in sufletele celor care sunt pierduti de durere , "ei" au plecat intr-un loc mai bun... dar cum ramane cu toti cei care ii plang ..?"

De-am putea sa ne tinem copiii mereu langa noi! Dar cum? Cum poti sa-ti tii copilul langa tine mereu? Cum sa faci ca sa nu trebuiasca niciodata sa suferi pentru el?

De-am putea opri timpul in loc, sa ramana mici pentru totdeauna ca sa nu trebuiasca sa mai plece niciodata de langa tine. Cum putem sa-i aparam mereu? Cum sa le explicam de pericolele care se pot intampla? Ce putem face? Sa speram doar ca lor nu li se intampla nimic rau? Sa ne rugam la D-zeu si ingerilor pazitori sa fie mereu cu ei?

Poate ca toate acestea sunt incercari de la D-zeu, poate ca sunt avertizari a Celui de Sus... dar orice ar fi, e mult prea cumplit sa ai parte de asa ceva ... e peste puterile omenesti, e strigator la cer ... Doamne ajuta-ne sa nu mai avem parte niciodata de astfel de tragedii, sa nu mai trebuiasca niciodata, nici un parinte, sa-si duca copuilul pe ultimul SAU drum. Condoleante !

Cred ca am scris acest articol ca o eliberare de ceea ce simteam, nu-mi pot opri lacrimile, si-mi pare atat de rau de toti cei care sufera in acest moment. Cred ca au nevoie de o minune. Cred ca se gandesc ca este un cosmar, un vis urat din care se vor trezi sau spera sa se trezeasca ... ce se va intampla cand vor vedea ca visul nu e doar vis? Cum poti impaca aceste suflete pline de tristete? Cum sa le explici ca "el sau ea" nu mai este, ca a plecat dintre noi ..!! Off... Doamne ajuta !