"Cei sapte ani de acasa" este o sintagma care nu reprezinta neaparat timpul pe care copilul il petrece in compania parintilor, deoarece in societatea actuala copiii merg la crese de la doi anisori, sau la gradi de la 3 anisori. "Cei sapte ani de acasa" reprezinta bagajul de lucruri invatate in asa zisa scoala a vietii, lucruri importante pe care copiii nu le pot invata in scoala.

De multe ori ne simtim prea obositi sau coplesiti de grijile zilnice, iar cand ne confruntam cu problemele ce tin de educarea copilului incercam sa le amanam sau sa le plasam altora (celuilalt parinte, buncilor sau educatoarei). Trebuie sa intelegem ca educarea si protectia copiilor sunt sarcini ce ne revin in primul rand noua, ca parinti si ca modele de viata pentru cei carora le-am dat viata.

Ne dorim ca cel mic sa poata invata singur pentru a se putea descurca in viata. Astfel nu vom avea parte de reprosuri din partea lui si nu vom simti frustrari in momentele cand cerintele sale educative sunt mai mari decat ceea ce putem noi oferi. Pentru a invata, trebuie sa incepi sa-ti pui intrebari. Dar un copil de 4-5 anisori nu se poate intreba pe sine, deoarece nu are ce raspunsuri sa ofere. De aceea intreaba persoana cea mai apropiata, mami sau tati. Si cred ca stim cu totii cate intrebari poate sa puna. Intr-un minut, un copil este capabil sa puna si 10 intrebari, legate una de cealalta sau complet diferite. Ne bombardeaza cu fel de fel de curiozitati, in asa masura incat nu mai facem fata. De multe ori avem tendinta sa-i spunem sa ne lase in pace sau sa intrebe pe altcineva. Suntem chiar tentati sa raspundem cu " Nu stiu" doar pentru a scapa din acest tir. Este una din cele mai gresite atitudini pe care o putem avea. Curiozitatea copilului trebuie satisfacuta, deoarece intrebarile vin pe baza unor descoperiri pe care el le-a facut. (de exemplu, a observat ca ceapa se mananca, desi nu e asa de frumoasa, pe cand trandafirul nu este un aliment). Acestea trebuie explicate, pentru a face loc altor descoperiri. Poate nu stim raspunsul, dar trebuie sa ne mobilizam si sa gasim impreuna cu copilul cat mai multe raspunsuri posibile. Desi este dificil pentru noi, este necesar sa-l incurajam sa puna cat mai multe intrebari. Multi parinti aplica pedepse copiilor care intreaba prea mult, in loc sa-i incurajeze. Intrebarile pe care le pune un micut, curiozitatea sa sunt semnul unei bune dezvoltari intelectuale.

De la a pune intrebari la rezolvarea problemelor independent este un singur pas. In momentul in care motivam raspunsul cu exemple concrete sau il cautam impreuna cu copilul, cel mic va invata sa rezolve singur situatii aparute in viata de zi cu zi. In momentul in care gaseste o solutie viabila trebuie rasplatit si incurajat, deoarece asa isi dezvolta gandirea critica si independenta. (de exemplu, un copil de 2 ani este imbracat de mami. Daca mami nu este in camera iar acesta reuseste sa-si puna singur caciulita sau o soseta, inseamna ca a rezolvat singur o problema de viata. Normal ca soseta e pusa stramb, dar noi apreciem vointa si nu calitatea lucrului facut. Imbunatatirea calitativa va veni dupa nenumarate exercitii). Daca cel mic incepe sa-si rezolve singur o parte din probleme - legate de colegi, de animalul de companie, de jucarii sau prieteni de joaca, putem sa ne incredem ca in viitor va sti sa rezolve aproape orice situatie.

Pentru a pune intrebari si a rezolva probleme, este necesara o organizare, alcatuirea unei liste cu prioritati. Desigur, ea nu va fi scrisa pe o coala de hartie, dar copilul o va gandi si pune in practica. (exemplu: Vreau sa mananc un mar. O intreb pe mami daca am voie sa iau, imi aleg unul care-mi place, il spal apoi il mananc.) Copilul nu face acest lucru constient, ci indrumat de prioritati. Proiectele pe care le are cel mic pot fi simple (vreau sa desenez; caut o carte si culori, abia apoi desenez) sau complexe (vreau sa iau o bulina rosie - fluturas: ascult ce spune doamna educatoare, raspund la intrebari, ma straduiesc sa completez spatiile indicate si astept sa observ daca primesc recompensa). In casa, copilul va poate ajuta la proiectele voastre, daca acestea sunt simple: mici activitati de curatenie, realizare de obiecte de artizanat, ingrijirea animalului de companie. Astfel va invata sa se organizeze, sa fie responsabil, sa-si aprecieze singur prioritatile. Va castiga mai multa incredere in fortele proprii si va sti sa diferentieze lucrurile importante de cele mai putin importante.

Pana la urma, "Cei sapte ani de acasa" stau la baza dezvoltarii psihice si fizice a copilului, iar parintii au indatorirea sa se asigure de initierea copilului in viata sociala, cu tot ceea ce include ea.