Perioada micii scolaritati este centrata pe problemele adaptarii scolare si ale invatarii. In aceasta perioada se inregistreaza progerese in dezvoltarea psihica a copilului. Asimilarea de cunostinte, dar mai ales responsabilitatea fata de calitatea asimilarii lor, situatia de colaborare si competitie, caracterul evident al regulilor implicate in viata scolara contribuie la modificarea de fond existentiala a copilului mic.

Primii patru ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina in viata proaspatului elev. Invatarea devine tipul fundamental de activitate, conditionand si provocand dezvoltarea psihica a copilului, ca urmare a dificultatilor pe care le poate intampina si depasi independent. Ea solicita intens activitatea intelectuala, de aceea copilului i se vor organiza si dezvolta directii si strategii de invatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. De asemenea, invatarea actioneaza profund asupra personalitatii scolarului.

In jurul varstei de 6-7 ani, atunci cand se face trecerea de la perioada prescolara la cea scolara, analizatorii sunt bine dezvoltati: auzul fonematic, vederea cromatica, simtul prportiilor, simtul gustativ, olfactiv, tactil-kinestezic. Acest lucru permite realizarea de perceptii din ce in ce mai complexe si mai complete asupra mediului inconjurator. Dezvoltarea psihica se afla si ea la nivelul propice trecerii copilului la etapa de scolaritate. Copilul este caracterizat, in aceasta perioada, de o curiozitate crescuta fata de tot ce este in jurul lui. Orice achizitie in domeniul cunoasterii este un prilej de uimire. Copilul invata sa foloseasca gradele comparatie ale adjectivului, avand predilectie pentru superlative.Se dezvolta memoria verbala, limbajul in general: scolarul mic reproduce ceea ce aude, evoca evenimente importante din propria viata, recunoaste diverse fapte, leaga propozitii in fraze, dialogheaza cursiv.

Se dezvolta cunoasterea directa, ordonata, constientizata prein lectii, dar creste si invatarea indirecta, dedusa, suplimentara. Orice situatie de viata se transforma intr-o situatie de invatare.

Un aspect foarte important ce apare odata cu intrarea copilului in scoala este neutralitatea afectiva a mediului scolar, situatie ce creeaza conditia castigarii unui statut in colectivul clasei. Nu mai sunt valide manifestarile de afectiune si farmec pe care copilul le poseda. El devine membru al unei comunitati in care se constituie un climat afectiv de recunoastere a autoritatii si a raporturilor de reciprocitate. Incepe sa se destrame mitul copilariei iar copilul face cunostinta cu modele sociale noi de a gandi, a simti, a aspira ; apar tendinte de identificare cu acestea.

Se formeaza deprinderi si obisnuinte - cele de citit, de scris, de socotit, cele legate de educatia plastica si abilitatile practice, deprinderi si obisnuinte legate de conduita civilizata in societate, intr-un colectiv. deprinderi de ordine si disciplina.

Se dezvolta trasaturi de caracter si personalitate. Apare motivatia succesului, copilul isi propune un scop si invata pentru a-l atinge. In acelasi timp, invata sa-si stapaneasca reactiile. Invata concret relatiile contrare, se declara impotriva minciunii, obrazniciei, sanctioneaza greselile altora si le analizeaza pe ale sale. Are sentimente de mandrie si superioritate in raport cu copiii mai mici, de la gradinita, admiratie pentru colegii din clasele mari. Incepe sa dezvolte constiinta de sine si constiinta fata de altii.

Imaginatia este relativ bine dezvlotata. Activitatea scolara antreneaza imaginatia productiva prin completarea si organizarea cunostintelor. Memoria este foarte buna, se dezvolta gandirea concreta si atentia voluntara. Prin intuitie, imaginatie si explorare activa, copilul isi dezvolta orientarea spatio-temporala.

Se pot semnala greutati de adaptare a copilului la viata scolara, de aceea invatatorul trebuie sa-l ajute pe micul scolar sa-si interiorizeze sarcinile specific scolare.

Se poate spune ca perioada scolaritatii mici este o perioada de ample transformari sub aspectul dezvoltarii psihice a copilului. Mai mult decat atat, din modul cum evolueaza micul scolar in aceasta etapa, sub directa indrumare a invatatorului si parintilor, depinde dezvoltarea lui ulterioara. Comportarea invatatorului trebuie sa urmareasca integrarea in climatul clasei, identificare cu viata si activitatea fiecarui elev in parte.