Autismul este o boala a creierului si se manifesta prin incapacitatea de a putea comunica si interactiona cu oamenii din jurul lor. Simptomele acestei bolii se dezvolta intodeauna pana in jurul varstei de trei ani, dar intotdeauna este diagnosticata mult mai tarziu de aceasta varsta.

De obicei parintii incep sa se ingrijoreze si sa isi puna semne de intrebare atunci cand copii lor nu incep sa vorbeasca, nu se joaca cu copii de nici un fel, si nu interactioneaza cu ei. De regula, acesti copii nu au abilitatea de a vorbi bine dezvoltata si de aceea ei pot parea surzi, dar daca li se fac testele de rigoare vor iesi foarte bune, deci nu au probleme de auz, ci doar de vorbire. Acum autismul poate fi mai usor sau sever; cei care au boala mult mai agresiva vor avea nevoie toata viata lor de un insotitor, pe cand exista si copii cu acest handicap care pot functiona la un nivel ridicat si singuri, ba chiar pot merge la o scoala normala si pot sa-si gaseasca un serviciu fara sa depinda de nimeni.

Stim ca aceasta boala dureaza toata viata, dar daca este tratata si ajutat atunci ei pot suferi de o ameliorare semnificativa, si asta duce la capacitatea de asi purta singuri de grija cand ajung la maturitate, se pot ingriji singuri si pot fi independenti. Pentru cei care au nedumeriri cu privire la simptomele acestei boli va pot spune cateva, in general care sunt cel mai usor de indentificat si care atrag atentia. In primul rand acesti copii nu comunica, nu te privesc in ochi au o alta postura a corpului, nu leaga prietenii cu copii de varsta lor, nu se joaca cu ei, lipsa interesului de a impartasi bucuriile si ceea ce au facut si realizat cu alte persoane. Nu inteleg sentimentele, cum ar fi tristetea sau durerea, bucuria altora, intarziere in vorbire, ba chiar sa nu vorbeasca deloc, iar multi chiar nu vor vorbi niciodata; lipsa si incapacitatea de a incepe o conversatie, un dialog cu o persoana, repetarea unor fraze mereu, ei repeta anumite cuvinte sau propozitii incontinuu, o atentie nu prea obisnuita asupra jucariilor, fara interes, se uita doar la anumite parti ale jucariilor si nu se vor juca niciodata cu intreaga jucarie, nevoia de rutina, adica, spre exemplu, vor sa mearga mereu, in fiecare zi, pe acelasi drum la scoala.

In general primii care observa aceste simptome sunt parintii sau alte persoane in primii trei ani de viata, dupa care merg la un medic avizat pentru un diagnostic avizat si corect. Aceasta boala este prezenta inca de la nastere si ea este dificil de diagnosticat in primii ani din viata copilului. Parintii devin ingrijorati cand vad copilasul lor neinteresat de nimic, nu vrea sa fie luat in brate si tinut in brate, nu acorda atentie jocurilor si nici un fel de interes asupra lucrurilor obisnuite din viata unui copil. Apoi devin ingrijorati si de capacitatea de a auzi; dupa cum am mai spus si sus au impresia gresita, cei drept, ca sunt surzi, dar de fapt ei aud foarte bine, doar ca nu sunt intertesati de nimic si de aici toate astea cu auzul.

Dar cu ajutorul unui tratament inceput si administrat de timpuriu, inca de mic si intensiv, va ameliora si imbunatati starea copilului, adica vor putea sa inceapa sa interactionezee cu oamenii si de a-si purta singuri de grija, ba chiar de a merge la o scoala normala.

Stiu ca nu s-a gasit nicio metoda de a preveni autismul; multi spun ca aceasta apare datorita vaccinurilor anti rubeola, pojar, otita facute la copii de mici. Ba chiar sunt unii parinti care refuza sa le mai faca aceste vacinuri si astfel risca sa isi imbolnaveasca grav copii, ba chiar sa se ajunga si la decesul lor. Ce sa mai spun, sper ca am fost cat de cat de ajutor si va doresc multa saanatate copiilor vostrii.