Un copil este o binecuvantare de la Dumnezeu, indiferent ca l-ai nascut tu sau nu, copilul iti va multumi pentru cresterea si educarea lui mai tarziu si nu numai pentru ca l-ai adus pe lume. Dincolo de problemele care pot exista: sa nu poti concepe un copil, (ceea ce din pacate se intampla multor cupluri) este totusi usor sa aduci pe lume un copil, atunci cand nu intampini nicio problema, mai greu este sa il cresti si sa-i oferi educatia de care orice copil are nevoie.
A adopta un copil este un lucru minunat si acel copil iti va fi mult mai recunoscator ca ai avut grija de el, mai ales ca i-ai oferit iubirea de care orice copil are atata nevoie si ca poate sa spuna cuiva mama si tata.

Nu este usor sa cresti un copil si uneori te intrebi daca vei putea sa ai grija de el, sa-i oferi tot ce are nevoie, daca vei putea sa ii explici de ce a fost adoptat, cum va reactiona atunci cand va creste etc.

Ganditi-va ca un copil are nevoie mai mult de dragoste si afectiune decat de lucruri materiale, pentru el nu conteaza ce casa are sau ce lucruri atat timp cat nu are parte de dragoste.

Nu va fie teama sa puneti intrebari pentru cresterea copilului insa nu uitati ca sfaturile altora sunt subiective si se refera la experientele vazute, unii dau sfaturi uitand ca fiecare copil este diferit de celalalt, idealizand situatia propriilor copii cand erau mici. Atunci cand ai grija de un copil instinctul de mama vine de la sine.

Exista si cazuri in care sunt cupluri necasatorite care traisec impreuna si cresc un copil care nu este al lor. Acesta poate sa fie un copil diferit chiar si prin culoarea pielii, fata de ceilalti copii. Copilul dumneavoastra percepe diversitatea in felul sau.

Adesea copilul la o varsta mai marisoara isi intreaba mama adoptiva: ”Si eu eram in burtica ta inainte sa ma nasc” sau poate ca a auzit spunandu-se ca tatal lui nu este tatal adevarat sau ca parintii lui nu sunt casatoriti. In aceste cazuri cel mai bine este sa ii spuneti adevarul, bineinteles cu cuvinte adecvate pentru capacitatea lui de a intelege. Parintii adoptivi pot sa raspunda de exemplu “Sigur ca si tu inainte sa te nasti ai crescut in burtica, dar nu in a mea. Mama ta nu a putut sa aiba grija de tine pentru ca era prea tanara (sau pentru ca nu avea posibilitati financiare ca sa te creasca). Dar ea te-a iubit foarte mult “Spuneti-i ca si dumneavoastra v-ati dorit un copil si ca pentru dumneavoastra el este cel mai important lucru. Prietenul sau noul sot al mamei poate sa ii spuna “tu esti copilul unui barbat pe care mama ta l-a iubit dar nu a putut sa ramana impreuna. Si acum eu sunt noul tau tatic si te iubesc foarte mult“.

Adeseori fabulele sunt foarte utile, de exemplu cea in care iepurasul s-a pierdut in padure si nu-si gasea parintii, din fericire a gasit alti iepuri care au devenit parintii lui si au trait impreuna foarte fericiti. Cu timpul puteti sa adoptati fabula aceasta la situatia dumneavoastra.

Si pentru moment aceste explicatii sunt suficiente. Daca mai tarziu va descoperi sa i-ati ascuns adevarul, poate sa reactioneze neasteptat si sa piarda increderea in dumneavoastra.

Nu ii dispretuiti parintii naturali. Foarte repede unii copii vor sa isi cunoasca parintii naturali. Intr-o buna zi fiecare se intreaba “Dar cine sunt ei “? Si tocmai din aceasta cauza vor sa-i cunoasca, sa stie cine i-a dat viata, va fi foarte important pentru copil sa stie cine ii sunt parintii naturali si tocmai de aceea dumneavoastra, care nu i-ati vorbit niciodata de rau de ei, va veti castiga afectiunea lui pentru totdeauna. Va va respecta ca i-ati impartasit povestea oricat de dureroasa ar fi ea. Pana acum a crescut cu cuvintele dumneavoastra lipsite de agresiune, care i-au dat siguranta si va putea sa creada despre femeia si barbatul care l-au procreat ca sunt persoane indepartate, dar nu amenintatoare.