Dupa divort trebuie sa recunosc ca Lucian a luat-o cimplet razna. Am fost acuzata pe nedrept de separarea de tatal lui, am fost acuzata ca isi iubeste mai mult noua familie chiar daca fetita din casatorie nu este a lui. Lucian a inceput sa mearga la scoala din ce in ce mai rar. Incepuse primul an de liceu. Cu greu a intrat la un profil bun, mai mult la insistentele mele. Mi-a raspuns ca oricum lui nu-i pasa, pentru ca nu va merge prea mult la scoala. Nu am luat in serios.

Dar dupa ce am primit un telefon de la directorul scolii ca baiatul meu mai are putin si va fi exmatriculat, de abia atunci mi-am dat seama ca de fapt vorbea serios. Am incercat sa vorbesc cu el, sa aflu motivul pentru care nu vrea sa mearga la liceu. O perioada se linistise cu bautura si tigarile, am crezut ca va redeveni acel baietel cuminte pe acre il stiam. Dar dupa prima saptamana de liceu a reinceput din nou sa bea si sa fumeze.

Ce se intamplase de fapt? Ce la facut sa reia acel obicei urat? Oare chiar intr-adevar nu-i placea la acel liceu? L-am intrebat daca vrea sa-l transfer in alta parte, sa-si aleaga singur un profil care ii place si care sa stiu ca se va tine sa invete. Incepuse sa aduca bauturi alcoolice in casa, vecinii imi bateau la usa ca imprumuta bani de al ei iar eu trebuia sa platesc datoriile. De rusine si respect fata de ei plateam si ultimii bani din casa. Imi era foarte greu cu un singur salar sa intretin o casa, pe el la liceu plus toate cheltuielile casei. Erau momente cand il prindeam ca vrea sa-mi ia bani din geanta iar cand intrebam pentru ce are nevoie, pur si simplu fugea de mine. Eram mama lui, nu un monstru cu sapte capete.

Intr-o dimineata am hotarat sa merg personal la scoala sa vorbesc cu dirigintele lui sa aflu ce se intampla cu Lucian. Stiam perfect ca este un baiat extrem de destept si cand vrea ceva anume obtine. Iarasi se schimbase ceva la el dar nu reuseam sa-mi dau seama. Am ajuns si la liceu. Ca de pbocei baiatul meu nu venise. In acea zi aveau ore doar cu dirigintele lor care era si profesor de matemateca. Acest lucru imi reamintise si ca tatal lui este tot profesor de matemateca. Astept linistita langa usa cand aud dintr-o data o voce cunoscuta care imi spune sa intru in clasa sa vorbim despre Lucian. Nu-l vazusem si nu stiam cine este dar el stia perfect cine sunt.

Cum ajunsese tocmai la acel liceu, sa fie chiar dirigintele copilului sau? Este mai mult decat o coincidenta. Am ramas impietrita can l-am vazut. Trecuse 8 ani iar el nu mai daduse nici un semn fiului sau. Trimitea pensia alimenara dar printr-un curier sa nu aflu adresa sau numele sotiei lui. Prima intrebare a fost-ce cauta acolo? Dintre toate liceele din oras tocmai acolo se gasise sa predea? Chiar la clasa copilului sau.

Mi-a raspuns ca nu conteaza pentru el, isi face doar meseria si atat iar daca nu-mi convine nu am decat sa-l mut. In acea saptamana asta am si facut. L-am transferat in alta parte. Dar a fost respins. De ce? Avea note foarte bune, la scoala era cuminte, nu facea probleme. Ulterior am aflat de la secretara ca fostul diriginte a scris in foaia lui ca are probleme cu alcoolul si cu tigarile.

Cum a putut face asa ceva? Era baiatul lui, sange din sangele lui. A doua zi dimineata m-am prezentat la inspectoratul scolar sa prezint intreaga situatie si adevaratul motiv pentru care cererea lui Lucian a fost respinsa. Domnii de acolo au fost extrem de draguti si m-au lasat sa vorbesc despre intreaga situatie.