In ultima vreme anumite boli par sa fie la – moda -, ating un numar urias de persoane. Este si cazul rinitei alergice. Intr-adevar, rinita alergica este foarte frecventa, in special in randul copiilor mici. Uneori pentru aceasta afectiune sunt vinovati chiar parintii, care indoapa copii cu diferite medicamente de care copilul chiar nu are nevoie. Dar nu toate persoanele afectate de aceasta alergie se adreseaza unui medic si din aceasta cauza de multe ori este confundata cu o viroza, raceala sau gripa.

Aceasta afectiune se explica prin cateva elemente simple - nasul reprezinta un filtru care impiedica particolele straine din aer sa patrunda in partea inferioara a sistemului respirator, are un rol de protectie. Acest rol insa este limitat, deoarece particolele mai mici nu mai sunt filtrate. In aceste conditii nasul este primul care sufera atunci cand apar probleme legate de sanatatea sistemului respiartor.

Rinita inseamna inflamatia mucoasei nazale. In functie de mecanismele prin care apar, se deosebesc mai multe tipuri de rinita - alergica si nonalergica sau vasomotoarie. De cele mai multe ori persoanele atopice care sunt expuse in timp la alergeni se sensibilizeaza la acestia. O perioada organismul poate sa tina sub control alergia, persoana nu are nici un fel de probleme. Apoi in functie de starea organismului sau de depasirea unui prag de sensibilitate, rinita incepe sa se manifeste. Aceste persoane sunt foarte surprinse cand afla ca sunt alergice la ceva la care inainte nu aveau probleme.

O situatie aparte o reprezinta alergiile la animale. Copilul sau adultul poate trai o peroada lunga impreuna cu animalul la care are alergie, fara sa reprezinte nici un pericol, nu prezinta nici un simptom, astfel se creaza un fenomen de toleranta la alergenul respectiv. In cazul in care animalul lipseste de acasa o perioada de timp mai lunga, fara sa vina in contact cu animalul, la reintrarea in contact cu alergenul se declaseaza simptomele care ulterior nu mai dispar.

Manifestarile rinitei alergice sunt usor de confundat cu o raceala care se prelungeste sau se tot repeta. Parintii se plang in general ca micutii lor racesc foarte des, usor, doar ca niciodata nu fac febra. Principalele simptome ale rinitei alergice sunt – rinoree - scurgere se secretii apoase din mas, stranutul repetat, dificultate de a respira bine pe nas, mancarime nazala, mancarimea ochilor. Acestea sunt intotdeauna insotite de manifestari din partea altor organe. La nivelul ochilor apar lacrimare abundenta, mancarime, roseata. Mancarimea poate fi prezenta si la nivelul urechilor, faringelui sau laringelui.

Un alt simptom mai putin important, care poate induce in eroare chiar si medicul, este tusea. Aceasta poate sa apara ca urmare a scurgerii secretiilor nazale. Secretiile nazale ajung in faringe si apoi irita laringele, traheea, brronhiile mari si produc tusea iritatativa. Uneori poate fi unicul simptom al rinitei alergice.

In cazurile cu evolutie indelungata poate sa apara scaderea sau disparitia mirosului. Odata declansata boala, in functie de tipul alegenului implicat, simptomele apar in tot cursul anului. De exemplu, o persoana alergica la praf, daca locuieste intr-un mediu curat, salubru, bine aerisit este posibil sa nu aiba manifrestari sau acestea sa fie foarte minime. Atunci insa cand schimba mediul simptomele se pot agrava.

O alta situatie - persoanele alergice la polen, in timpul sezonului de polenuri, daca ajung in zone cu vegetatie abundenta risca o agravare a rinitei alergice. Pentru aceste persoane este benefic climatul marin cu aerosoli salini, unde concentratia de polen este minima. In schimb acest climat este nefavorabil persoanelor alergice la mucegaiuri, deoarece umidiatea crescuta favorizeaza dezvoltarea alegenului.

Rinita alerigica este o boala care poate debuta inca din copilarie, chiar si la copilul foarte mic.Terenul alegic poate fi pus in evidenta prin analize specifice, inca din copilarie. De obicei, odata cu inaintarea in varsta simptomele pot disparea sau se pot ameliora. Diagnosticarea se poate face simplu si usor dar unii medici confunda destul de repede cu simptomele unei raceli banale, derutand prescrierea tratamentului. Trebuie sa fim constienti ca trebuie sa-i explicam medicului cand au aparut prima data simptomele.