Astmul bronsic este o afectiune mult mai severa decat rinica alergica, cu evolutie grava in absenta unui tratament adecvat. Astmul bronsic este o afectiune cronica a plamanilor, care se caracterizeaza printr-o inflamatie a mucoasei si o sensibiltiate exagerata a acesteia, care duce la aparitia unor modificari la nivelul peretelui bronsic, ceea ce ingreuneaza patrunderea dar mai ales eliminarea aerului in plamani.

Astmul bronsic se poate imparti in doua si importante categorii - astmul extrinsic – allergic - si intinsec - non alergic. Varsta la care debuteaza cazurile de astm pot fi la copii foarte mici se dovedesc a fi foarte alergic. In timpul sarcinii mama fumeaza sau ia un tratament medicamentos fara acordul medicului iar acest lucru ii dauneaza copilului, in special cailor respiratorii care sunt in formare. Din aceasta cauza se nasc foarte multi copii cu probleme respiratorii destul de grave.

La fel ca si la rinita alergica si in cazul astmului bronsic alergic sunt implicati aceeasi factori -alergeni pereni - praf de casa, acarieni, mucegaiuri, puf, pene, gandacei de bucatatirie, peri, animale de casa si aleregeni sezonieri - polenuri, mucegaiuri. Acesti alergeni actioneaza pe un anumiti teren atopic, determinat genetic, sensibilizeaza organismul si apoi declanseaza boala. De fapt la ora actula aceste doua fectiuni alergice nu mai sunt privite separat ci ca o singura boala - boalal inflamatoare a cailor respiratorii, doar localizarea celor doua afectiuni este diferita.

Astmul bronsic are o manifestare tipica - senzatia de sete de aer, asa cum o descriu majoritatea persoanelor care sufera de aceasta afectiune. De fapt, exista trei simptome specifice astmului bronsic – dispnee - respiaratie dificila, tuse - care poate fi uscata sau productiva, wheezing- suieratul care se aude la repiratie, determinat de ingustarea cailor respiratorii mici. Tipic, aceste simptome apar periodic cu o frecventa care depinde de gravitatea bolii, precum si expunerea la factorii alergeni cauzali. In plus la fel ca si in rinita alergica si alti factori pot sa declanseze o criza de astm bronsic - parfumuri puternice, fum de tigara, curenti de aer rece, ceata, umezeala.Uneori crizele de astm bronsic sunt declansate de efort, mai ales in cazul copiilor. De fapt simptomele apar la cateva minute dupa intreruperea efortului.

Crizele de dificultate respiratory, mai ales cazurile usoare, dispar spontan dupa cateva zeci de minute. Aceste crize pot sa apara cu o frecventa variabila - de la cateva ori pe an, la cateva crize pe sapatamana. In functie de aceasta frecventa se stabileste clinic gravitatea bolii. Intre aceste crize copii nu au nici un fel de probleme.

De multe ori crizele de astm bronsic se confunda cu simptomele unei infectii respiratorii -traheite, bronsite, pneumonii, medicii administrand gresit un tratamnet antibiotic, care nu are nici un efect in astmul bronsic. Este adevarat ca, copii cu astm bronsic sunt mai sensibili la raceli si acestea trebuie tratate corespunzator. Insa intotdeauna trebuie facuta diferenta intre criza astmatica propiu-zisa si asocierea unei infectii respiratorii. Un caz aparte il reprezinta copii mici, cu varsta sub 3 ani. La acestia din cauza imaturitatii sisitemului respirator pot sa apara infectii rsepiratorii repetate care mimeaza atmul bronsic - asa numitele bronsiolite acute. De obicei, dupa ce depasesc 3-4 ani ei nu mai au probleme de acest fel. Intotdeauna la acesti copii trebuie investigat terenul alergic. Daca exista este foarte probabil sa se dezvolte astmul bronsic dupa depasirea varstei critice de 3-4 ani. Acelasi lucru este valabil si la copii la care nu se poate pune in evidenta alergia, dar asociaza alte afectiuni, de exemplu dermatita atopica.

Pentru un diagnostic corect trebuie in primul rand sa se stabileasca daca este vorba despre astm bronsic si apoi trebuie sa se stabileasca cauza - daca boala este cauzata de o alergie sau nu. Primul pas consta in analizarea simptomelor copilului. Diagnosticul este mai usor de pus daca medicul surprinde copilul in criza astmatica. In caz contrar lucrurile se complica. deoarece exista pacienti la care intre crize nu se poate observa nicio modificare.

De aceea pentru un diagnostic corect sunt foarte utile anumite investigatii in special probele respiratorii.